Run ! Nightmares come true !

Capitolul 3 -Necunoscuți

Erau 2 , o fată și un băiat . Nu păreau periculoși , însă tipul părea misterios , într-o oarecare măsură , semăna cu Tymen , doar că pielea lui nu arăta ca a unui vampir din zona noastră . Noi eram puțin bronzați , însă el era mai .. palid . Părea timid , probabil nu era , probabil avea doar o fire meditativă , căci pe tot parcursul discuției mele cu Tymen , părea a fi foarte atent .L-am luat pe Tymen deoparte , spunându-i :
-Uite ce e , nu vreau să ne certăm , pentru un moment , căci nu avem timp ..dar ce naiba caută ei aici ? Cine sunt ? Suna foarte ciudat ceea ce tocmai spusesem , de obicei când eram stresată , presată , înjuram mult , însă de data asta nu o făcusen și asta probabil îl șocase și pe Tymen.
-Ross , știu ce gândești .. Spuse el calm , și totuși , chiar așa era . Puterea lui de a citi gândurile tuturor era deseori stânjenitoare , totuși continuase : Mai bine ai încerca măcar să pari politicoasă , oricum știu că nu ești și să faci cunoștință cu ei . Ai încredere în mine , ok ? Mă tachinase , mă enervase , și totuși îl iubeam atât de mult . Din păcate , n-aveam timp de a fi drăgăstoasă cu el sau de a fi politicoasă cu cei doi "musafiri" , din nefericire .
-Da , am încredere în tine , dar n-avem timp , ști în ce situație ne aflăm în acest moment . Mă înțelese și nu comentă . M-am întors dintr-o mișcare cu fața la cei doi necunoscuți și le-am spus :
-Îmi pare foarte rău că nu putem face cunoștință acum , dar știți cu siguranță că locul ăsta ar putea reprezenta locul unde vom muri , așa că urcați-vă în mașini !
Toți urcasem în mașini . Erau doar două mașini ,  a lui Tymen și a lui Jacob . Ne grupaserăm în grupe de câte 3 . Eu una , nu știam de ce însă nu am obiectat . Tymen ști el ceva . Oricum , mă pusese în spate , deși de obicei eram în dreapta lui , însă acum , eram în dreapta tipului nou , astfel în cazul în care ne vom întâlni cu Danelle , să nu ne recunoască . Nu am spus că nu mi-ar conveni ceva , însă Tymen știa ce simțeam si  gândeam defapt . După câteva minute de tăcere , simțeam că nu mai rezist , că mă sufoc . Era o liniște deplină în mașină și situația nu era tocmai una plăcută . Observasem că tipul cel nou nu era prea vorbăreț , era direct și răspundea doar când i se cerea . În mod normal , mi-ar fi părut suspect . Părea a fi un om care ascunde ceva , însă de data aceasta nu-mi păsa.  Probabil era doar un vampir timid care încă nu se acomodase cu noul lui mediu . Speram să fie un vampir , nu o ființă umană . În fond , doar ca vampir ne era de ajutor .. Totuși , într-un final trebuia să-i aflu numele , însă nu părea prea capabil de a purta o discuție . Probabil încă se gândea de ce a ajuns într-o asemenea situație și de ce a acceptat să ajute niște necunoscuți . El îmi era necunoscut , iar eu îi eram necunoscută . În concluzie , chiar de nu vroiam , trebuia să facem cunoștință.