Run ! Nightmares come true !

Capitolul 1 - Vocea

-Pss, Rose ! Aici, aici !spuse șoptit o voce pe care la început nu am recunoscut-o. Se auzea dintr-o grotă .
-Sonia ? Ce cauți aici ? Credeam că erai cu Tymen și cu Jacob . Eram îngrijorată , degapt înfricoșată . Niciodată nu mă dădeam în loc de la o luptă , nici măcar în generală . Nu renunțam niciodată la o luptă cu strigoi , îmi provocau o anumită satisfacție .. Să-i vad murind , suferind . Probabil același sentiment îl aveau și ei când ucideau , însă .. Eu o făceam pentru a-mi salva prietenii și întreaga comunitate de vampiri . Ei o făceau din plăcere și asta îmi provoca scârbă.
-Jacob e rănit . Tymen îl duce la un motel . Încearcă să-l vindece . Sonia nu părea speriată , cel puțin eu nu asta citeam pe chipul ei .
-Jos ! Sper să nu ne simtă prezența . Spuse Sonia când strigoii trecuseră pe lângă grota noastră , noul nostru adăpost .
-Au trecut ! Presupun că Jacob te-a pus aici . Ei cum au de gând să scape ? Atât de imaturi ! La Jacob mă așteptam , dar Tymen .. Și tu .. De ce nu te-ai opus ? Ai idee ce puteai păți ? Toți sunteți imaturi și inconștienți ! Eu trebuie să mă gândesc la ... Sonia mă întrerupsese .
-Termină ! Aveam de ales ? Să presupunem că mergeam eu , Tymen și Jacob împreună , Jacob e rănit ,iar dacă strigoi în frunte cu Danelle ne-ar fi descoperit ,ei ar fi murit luptând , iar eu plângând ! Avea dreptate , însa eu eram mult prea furioasă ca să mai gândesc
logic .
-Ce stupid ! Mă bufnea râsul și nu știam de ce .
-Rose , tu ești stupidă . Ai idee de ce strigoi sunt aici ? Danelle te caută și vrea să te ucidă ! Sonia nu mințea . Eu eram vinovată ? Dar de ce ? Ce am făcut ?
Mdaa.. Am pus strigoii pe urmele mele și ale prietenilor mei .. Probabil strigoii se înfructau chiar în acest moment dintr-un om din orașul meu ..
-Rose ,mai bine plecăm ..mergem spre motel și-ți explic totul .
-Mergem ? Doar nu ai de gând să mergem pe jos printr-o pădure , seara târziu , când strigoii umblă nestingheriți cu zecile . Am spus eu neîncrezătoare.
-Motocicleta e în spatele tău ,iar Tymen și Jacob ne așteaptă la ieșirea din pădure . N-am mai spus nimic . Evident , eu conduceam . Sonia , din spate , mă îndruma . Deși era om , simțea strigoii , era un bun ajutor . Dintr-o dată , un zgomot asurzitor se auzi . Era de la motocicletă . Speram doar să ne țină până la șosea . Probabil se termina combustibilul .
- Oh , nu , nu , te rog , nu ! La naiba ! Nu m-am mai putut stăpâni ..Am țipat și am uitat complet pentru câteva secunde unde mă aflam defap . Totuși , țipetele mele , au fost auzite de strigoii din apropiere și cât ai zice pește ,un strigoi cu ochii roși era lângă Sonia .