Unul împotriva tuturor

Neapropiere/timiditate

De mică am fost îndepărtată de oameni, de oricare ar fi fost ei.
Părinții,(mai mult mama) au ținut mult la ideea ca eu(fiind foarte sociabilă în perioada grădiniței) să stau departe de majoritatea persoanelor, deoarece credeau că vor fi un exemplu rău pentru mine.
De aici și starea mea de singurătate din prezent. Îmi e rușine să vorbesc cu unele persoane dacă ele nu vor să vorbească cu mine.

Recent am mai ieșit din sfera aia mare și urâtă , plină de timiditate și nesiguranță, însă nu în totalitate. Mă pot înțelege doar cu persoane introvertite, deci, doar pe jumătate am ieșit din sfera aia.

Din clasa a 9a , odată cu trecerea la liceu, am reușit să socializez mai mult. Am scăpat de rutina din gimnaziu, unde vorbeam doar cu colegii din clasă, eventual ,din școală.
Dar odată cu clasa a 9a, nesiguranța a început să fie din ce în ce mai mare.
Am fost atât de nesigură, încât am iubit un puștan de 18 ani (în acea perioadă) care mi-a făcut mai mult rău decât bine. O așa zisă relație toxică, unde el deținea controlul și nici nu puteam respira cum trebuie.
A trecut și aia, dar, odată cu asta, treceam și printr-o perioadă nasoală, chiar în timpul acelei relații. Fix de data "x" a lunii "y" a anului 2021, după venirea mea acasă, căci mi-am petrecut Paștele la bunici, mama a hotărât să plece de acasă și să nu se mai întoarcă vreodată .
Lovitura asta mi-a fost fatală, deși nu m-am înțeles vreodată cu mama. A fost un adevărat șoc, deoarece toată mintea îmi juca feste. Mă gândeam prea departe de viitor, mă gândeam la surorile mele Julia și Marilyn. Ambele au avut același șoc ca și al meu. Dar eu am pus mai mult la suflet decât ele două. Sau nu . Julia a pus mai mult suflet, deoarece avea o relație strânsă cu mama. A trebuit să plâng împreună cu ea, ea din cauza mamei, eu din cauza faptului că nu știam ce vom face mai departe, iar capul îmi ceda.

De aici, din nou, iar m-am retras. Nu am mai ieșit cu prietenii, iar asta a construit o nouă rutină: acasă-liceu; liceu-acasă.
Toate gândurile îmi erau la subiectul declanșator, nu eram atentă la ore, iar notele au început să scadă brusc
(Relatare din perioada clasei a 9a)

Urmam ca în vara lui 2021 să susțin examen de diferențe, deoarece m-am decis să mă transfer. Nu regret, deoarece foarte multe persoane din clasa respectivă s-au schimbat enorm.

Din clasa a 10a, lucrurile s-au mai domolit. Eram mai calmă. Dar problemele veneau pe rând. Încet încet, simțeam cum cedez psihic.
Toate responsabilitățile erau pe capul meu, ca și cum, din elev de liceu, a doua zi ești director.
Toate aceste chestii m-au afectat și încă mă afectează, până acum.
(Terminat la 6.04.2022) ✨