Capitolul 1

32 3 2
                                    

Scena 1:

   (Kara a sorbit o gură lungă din ceaiul de ghimbir, apoi a lăsat cana jos, pe birou.)

       –Imaginați-vă că ați putea fi oricine doriți. Întrebare ar fi: cine vreți să fiți?

        –Oh, domnule Walsh, cred că devine o discuție mult prea avansată pentru mine. (Kara își împinse puțin scaunul de birou

         –Oh, te rog, spune-mi Gee!

         –Și, domnule Gee, de ce credeți că firma mea ar finanța proiectul dumneavoastră?

         –Fansville are nevoie de spitale noi, de doctori interesați și profesioniști și aparate medicale noi, bune, avem nevoie de o schimbare. Oamenii mor zilnic pe stradă și nimeni nu le aude țipetele de durere.

         –Domnule Gee, există o conducere a orașului, există un primar, de ce îmi spuneți mie?

          –Deoarece, domnișoară Biggining, v-am observat. Sunteți o persoană inteligentă, dumneavoastră sunteți interesată de starea oamenilor de rând. Schimbarea începe cu persoane ca mine și ca dumneavoastră, domnișoară Biggining!
  
          –Haide să jucăm cărțile pe față, domnule Gee, nimănui nu-i pasă de populația orașului sau a țării. Fiecare viața a fiecărui om este nesemnificativă. Suntem toți niște gândaci, ce o dată striviți, vom fi uitați, numele nostru va fi șters, iar râurile și apele își păstrează cursul.

        –Cu tot respectul, domnișoară Biggining, vă contrazic. Eu sunt omul suficient de nebun pentru a schimbe lumea! Eu sunt speranța!

        –Domnule Gee, poate credeți că mă puteți prosti, dar ursul nu latră la câine. Fiecare dintre noi avem câte un interes, două, trei sau poate mai multe. Nimeni nu vrea să facă fapte bune fără să aibe un interes ascuns.

       –Eu sunt un om bun, domnișoară.

       –Nu există oameni buni, domnule Gee. Dar dumneavoastră nu sunteți un uneltitor, nu mutați pioni după reguli. Vă pasă dumneavoastră de sănătatea oamenilor din Fansville cât îmi pasă mie de fabricele de tutun. Dar sunteți carismatic și apreciez asta la dumneavoastră. Poate nu ați sesizat încă, dar v-am citit ca pe o revistă de cosmetice. (Kara s-a lăsat pe spătarul moale al scaunului și se fâțâia încet pe el.)

      –Atunci veți mai contempla la propunerea mea?

      –Îmi pare rău, dar Biggining Art Company nu vă va finanța proiectul. Întâlnirea a luat sfârșit. La revedere!

        Câteva ore mai târziu :

             –Doamnă Biggining, am primit tabelul de vânzări pe această săptămână și am vești proaste art-pad-urile noastre noastre încep să rămână în stoc.
      –Stewart, afacerile nu sunt totul. Uneori pentru a proteja oamenii trebuie să îi ți departe de ceea ce crezi că este toxic pentru ei. Instinctul îmi spune că ceva este necurat cu acest Gee Walsh. Caută în arhiva orașului informații despre el și tot ce găsești arată-mi. Dacă va fi necesar, îi voi comunica lui Bruce. Maine pornesc înspre Gotham.

          –Desigur, doamnă! Ah, da, încă ceva. Mătușa dumneavoastră Lucycia v-a trimis un email. Spune că este o urgență și că mâine va veni la dumneavoastră.

          –Anunț-o pe Lucycia că mâine plec în Gotham și să amâne vizita.

         –Cum doriți, doamnă!

        

         

Creepypasta și criminalul din Gothamजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें