Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Întâlnire neprevăzută

Arcaena respira repede. Tocmai ucisese 3 roboți, parte din antrenament. Filvendor se apropie de ea și bătuse mâna pe umărul ei. " Te-ai descurcat!"

"Nici nu se putea altfel!" râse Arcaena luând un prosop și ștergându-se se uită la ceas, după, la Filvendor.

„Arcaena! Am făcut destule pe ziua de azi, hai te rog să nu vii cu vreo idee tâmpită."

Stătu ce stătu, după care auzi un chicotit. Evident că știa când Arcaena are ceva în cap dar deja considera că se expun prea mult. Iar el, fiind un semi înger nu putea sa se bage în belele. La sfârșitul zilei totuși, știa că nu va putea să nu o ajute pe Arcaena. Era ca un înger păzitor pentru ea.

„Trebuie să ajungem în clădirile alea, Filvendor! Știi că instinctul meu mereu îmi spune ce să fac. După asta, rămâne să mai intru o dată în Cenușă și promit că ne cumințim!"

„Dicționarul refuză să admită că tu poți rosti acest cuvânt și inclusiv să înțelegi ce înseamnă cu adevărat, dar eu mereu am avut grijă de tine. Orice ai simțit că se află acolo, înseamnă ceva."

Arcaena se uită brusc la el serioasă, poate chair curioasă cum fără să refuze, a acceptat să o ajute. 3 secunde mai târziu, râseră împreună.

"Ok. Uite cum vom face. La ora 23 ne vedem aici și nu uita să îți iei rucsacul, inclusiv clepsidra, Arcaena. Nu uita că ne ducem pe tărâm necunoscut! Să iei și licoarea focului divin."

Arcaena încuviință din cap și se duse către camera ei.

În liniștea nopții pe care nu putea să o simtă de multe ori căci porțile se închideau și oricum nu avea voie nici un adolescent sau tânăr să iasă, Arcaena era pe poziție. Își luase tot ce era necesar, inclusiv clepsidra. Spera să nu fie nevoită să o folosească, avea alt plan cu ea.

Foarte ușor, Filvendor veni, dar înjurând într-una că îi trebuie mult să treacă de păzitori. Să fii semi înger, nu este ușor.

„Vrei să nu mai râzi?" șopti Filvendor uitându-se cât de amuzată era Arcaena.

" Serios că ești amuzant. Cum poate un înger să înjure, Filvendor?"

„Am fost și noi oameni odată." Rosti, urmărind-o pe Arcaena pe un culoar spre o crăpătură.

„Greșit! Toți îngerii au fost creați. Nu mai fii atât de umil."

Filvendor își dădu ochii peste cap după care schimbă subiectul. „Ai idee măcar pe unde trebuie să o luăm să ieșim de aici?"

Întrebarea era evident ironică, deoarece Arcaena mergea pe culoar ca și cum fusese de nenumărate ori. Și chiar așa a și fost. A mers aproape zilnic deși paznicii puteau oricând să o întrebe ce face. Comunitatea nu mai era ocupată de cine ce face, sau pe unde merge prea mult pentru că știa că era în siguranță. Creaturile care mărșăluiau în afara zonei lor nu mai erau prioritatea lor. Arcaena și Filvendor nu văzuseră niciodată cum arată una, sau dacă măcar există. Auziseră povești de la alți tineri, dar nici dacă a murit cineva din comunitatea lor.

Arcaena era foarte entuziasmată, inima îi bătea tare și știa că face ceva ce nu era bine. Ar fi spus că îi pare rău de Filvendor, dar până și îngerii au doza lor de adrenalină.

După 20 de minute se opriră în fața unui dulap mare și Arcaena se uită la Filvendor.

Filvendor se uită la ea și nu înțelegea ce voia.

„Am nevoie de magia ta ju-ju ca să deschidem dulapul."

Dulapul era unul vechi, dar cu o textură de marmură, ceea ce îl făcea foarte greu de mutat, pus de așa natură ca nimeni să nu treacă de el.

Filvendor oftă și se așeză în față după care începu să rostească în șoaptă o incantație, după care puse mâinile pe dulap, iar dulapul luă forma mâinilor lui, ca o amprentă ADN.

Amprenta se topi în ușile dulapului, după care se deschiseră și se dădu la o parte, lăsând-o pe Arcaena să meargă înainte.

„M-ai pus să mă rog ca un capac de sicriu să se deschidă, Arcaena? Mi s-a spus telepatic că ușile erau de fapt un sicriu și doar cei puri le pot deschide. Foarte original aș putea spune, doar că nu au ținut cont de faptul că eu nu sunt pur! Și doi, de unde știai asta?!"

„Hai să nu mai discutăm despre asta acum." Spuse Arcaena și se opri.

Se uita minunându-se la lună, trăgând aer în piept și văzând siluetele pomilor, brazilor, auzind sunetele păsărilor nocturne, se simțea în liniște cu adevărat. Pentru momentul în care deși pericolul era la cote maxime, deoarece paznicii erau de veghe non stop, putea oricând să fie confundată cu vreo creatură. Știa că timpul e prețios.

Dezmeticindu-se, dădu din cap și se uită la Filvendor.

„Eşti bine? Trebuie să parcurgem tot drumul Filvendor! Mergem cât se poate de mult în liniște și fără lumini."

„Fără? Of! Cum naiba ne ghidăm?"

„ După mine!"

Pe cât de mult o aprecia pentru curajul ei, Filvendor de multe ori credea că este nebună și încă susținea ideea că își căuta Moartea în cele mai urâte scenarii, iar el, nu putea să o lase.

Arcaena era puternică, dar uneori spiritul de explorator nu trebuia să fie luat în calcul. Nu de puține ori era să moară și nici nu știa cât mai avea de trăit.

Mergând printre pietre încercând să nu facă prea mult zgomot, se mai uita din cand în când la Filvendor. Nu voia să profite de faptul că el era înger și că oricum fie prea multă lumină, fie prea mult întuneric, putea să vadă.

În noaptea aceea era umezeală în aer, iar pietrele erau foarte alunecoase, păsările erau agitate. Arcaena mergea și mai încet. Știa că păsările pot fi așa din cauza faptului că simțeau pericol.

„Mai avem mult?" întrebase Filvendor, parcă și el simțind ceva.

„Dacă este ceva în preajma noastră, zi-mi!" șopti Arcaena.

Până să zică Filvendor ceva, observă cum își mări ochii și deja știa că era ceva în fața ei.

Creatura chiar exista. Era înaltă, de 2 metri, cu piele lăsată, unele bucăți chiar căzând și scotea un sunet nemaiauzit. Se mișca încet, iar jumătate din cap era lipsă.

Filvendor respira repede, iar Arcaena stătea nemișcată.

„Nu mai respira!" șopti Arcaena făcându-i cu mâna lui Filvendor.

„Ce mai sfat!"

„Dacă nu ne mișcăm, nu ne simte.""

„Încurajator! Și cum scăpăm de ea?"

Arcaena încercă să se lase mai jos pentru a lua o piatră, dar până să o arunce, se auzi un sunet puternic, iar creatură căzu pe spate, împușcată de un glonț.

În următoarea secundă, Arcaena se uită la Filvendor și țipă. „FUGIM! Păzitorii ne-au văzut probabil sau au văzut creatura! Sper să fie varianta asta sau chiar vom fi excluși."

Arcaena și Filvendor începură să fugă spre clădirile abandonate știind că era doar o perioadă de timp până când păzitorii aveau să vină să curețe zona. Pentru ei, întunericul era avantajul, iar ceea ce vor găsi în clădiri probabil moarte le va aduce.

Sau noroc.