Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Dincolo de necunoscut - planul -

„Te-am auzit"spuse Filvendor râzând. "Vrei totuși să facem o pauză? Începe să mă doară capul." Filvendor deschide ușa și un val de căldură îl întâmpină, acesta ducând mâna la ochi. "De parcă ar fi fost altfel." Bombăni el, așteptând ca Arcaena să iasă și ea. Arcaena ieși 3 minute mai târziu uitându-se amuzată la Filvendor cum se scutura de nisip. „Am fi spus că nisipul ar fi dispărut, cel puțin în mintea noastră. Mergem la locul nostru?"

„Desigur, domniță." Adăugă Filvendor și o luă ușor înainte.

Locul lor, era un loc special deși ai fi spus că ești în deșert decorațiile ce veneau odată cu peisajul sumbru, trist, rătăcit chiar, ți-ai aduce aminte că ești într-o lume înghițită chiar de civilizația care a adus în prag dezastrul mondial. Arcaena se uita mereu la cladirile părăsite, la natura ce își relua ceea ce pierduse și mereu susținea că și-o merită. Și ea a fost unul din motivele pentru care s-a ajuns în acest stadiu cum și miliardele celălalte ce trăiesc. Cei ce au pierit, au fost norocoși.

Filvendor nu ar spune același lucru. Fiind jumătate înger, nu avea decât regrete pentru un Paradis pierdut, sau mai bine zis, eliminat. Nu avea cum să spună că omenirea a fost cea care a reușit să distrugă tot ceea ce fusese dăruit, dar pentru moment, prefera să se mulțumească cu ceea ce mai rămăsese.

Mergând în pași mici, au trecut prin iarba deasă, auzind animalele și păsările care ele cel puțin, aveau căminul asigurat. Pașii lor erau făcuți ușor, deoarce în afara zonei de confort, prădătorii erau mereu în căutarea celor 3 lucruri vitale: arme, mâncare, teren. Filvendor și Arcaena fuseseră instruiți de mici să mânuiască diferite arme, mai mult sau mai puțin letale. Filvendor nu ar fi dorit deoarece el milita pentru bunătate, respect, înțelegere. Arcaena în schimb era o luptătoare și mereu știa că o să fie antrenată pentru ceva măreț.

Ziua aceea le-a fost în favoare. Deși căldura era la fel de înăbușitoare, locul lor era mereu ferit de ea. Arcaena se așeză pe o stâncă și se uită încă la clădiri. "Spune-mi că o să mergem te rog! Avem nevoie de provizii Filvendor, și o știi!" O măcina mult. Comunitatea nu era foarte interesată în a asigura zona în ultima perioadă și simțea că ceva avea să se întâmple. În afara situației în care dorea să reintre în Cenușă. „Ai chef să mori, Arcaena? Nu vrei să te întâlnești cu ei. Oamenii sunt un fleac, pe când ei, sunt o armă mortală. De aceea au murit și ai tăi."

Desigur, Arcaena știa că mama ei nu ar fi spus de clepsidră și știa că probabil a ascuns mai multe lucruri de aceea fusese trimisă în camera aia blestemată. Toți care intrau acolo, mai întâi vedeau semnul ce te marca, Nulla facies videre. În cameră nu vezi fețe, deoarece înainte să intri ești ținut mai bine de 48 de ore în soare, cu fețele ațintite asupra ta, tu stând în mijlocul unei camere. Pe mijloc, unde acele ceasului marchează orele trecând. Fără, apă, fără mâncare, dacă reușești să reziști. Mama Arcaenei rezistate. Poate mai mult decât trebuia, dar știa că va ajunge în punctul în care va trebui să renunțe. Pentru Arcaena. Timpul pe care și-l lăsase în clepsidră, era ca pentru Arcaena să facă ceea ce își dorea ea, iar Arcaena ca de obicei, încăpățânată fiind, voia să afle adevărul. Oricare ar fi fost costul.

"Știi, ca înger fiind, îți voi spune că nu este necesar să intri în Cenușă. Și ca și prieten, știind că nu vei respecta asta, dar vei lăsa un răgaz, am să fiu companionul tău în acele clădiri pe care le privești de ceva timp. Terenul nu mai este păzit ca odinoară și știu că singură nu te pot lăsa. Dar te rog eu, hai să alocăm niște ore de antrenament. Până nu vin să îți spun, ȚI-AM ZIS EU!, când o să intrăm în belele." Arcaena râse ascultând speech-ul lui Filvendor. O cunoștea așa bine încât când a desenat în nisip, a pus un smiley, menționând: ți-am zis eu!, apoi s-au ridicat amândoi, întorcându-se spre sala de antrenament, care era destul de mare. Era un labirint. Acesta era și el un test când intrai în simularea care dura 2 ore. Cel ce câștiga, primea un upgrade sau o armă la alegere. Alți concurenți puteau primi o dorință în plus.

Așadar jocul era pornit, Arcaena pregătită, Filvendor trebuia să lupte ca un înger, adică cu bunătatea din mânecă.