Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Între Cenușă și Realitate

„Filvendor, trebuie să mă întorc în Cenușă!" spuse Arcaena răspicat, ștergându-și lacrimile. Considera că nu este timp pentru a plânge. Știa foarte bine ce văzuse în palma ei, clepsidra mamei.

Filvendor se uită la ea, tăcut după care rupse tăcerea. „Sub absolut nicio formă nu te întorci! Mama ta ți-a dat clepsidra aceea cu un scop, Arcaena! Nu lăsa dorul să te ducă spre uitare!"

Nu avea cum să îl contrazică. Dintre toți prietenii ei, Filvendor trecuse prin ce a fost mai rău. A fost cât pe ce se să se ducă în uitare și totuși a avut un motiv pentru care să nu o facă. Evident, nu i l-a zis.

Dar Filvendor nu era chiar uman, având în vedere că avea capacitatea de a vorbi cu îngerii. Da, da, știu, veți spune că mulți muritori au, dar el era mai special. Avea culoarea ochilor schimbători, în funcție de vibrație. Era înalt, șarmant. Purta mereu costum, în general negru și avea o broșă pe care o purta la gât. Semn al divnității, pact cu îngerii.

„Aș putea să întreb totuși ce înseamnă acest lucru? Mama nu îmi arătase niciodată până acum câteva minute această clepsidră. Cred că îmi pierd mințile!" spuse Arcaena ținându-se de păr.

Filvendor venise aproape de ea și pusese mâna pe umărul ei. „Respiră ușor. De multe ori, putem avea halucinații. Da, chiar și în Cenușă."

„Dar mereu este un loc de dar, nu?"

Filvendor a ezitat la început, după care a continuat, suspinând."Voi mereu trebuie să aveți dreptate?"

Arcaena chicoti, apoi Filvendor deveni serios. „Nu de multe ori se întâmplă să se descopere Viziune Schimbătoare. Viziunea în general este un lucru sigur. Ai o viziune, rămâne așa. Dar în cazul în care ești în Cenușă și nu ai mai întâmpinat nimic în genul a ceea ce ai văzut tu, atunci este o viziune schimbătoare. Adică, viziunea a venit din partea mamei tale, care a putut să o schimbe și nu a ta. Tu ești în viață, ea este decedată."

Arcaena s-a uitat la clepsidră, de parcă o chema, de parcă voia să o tragă în nisipul ce sclipea. Se considera că astfel de nisip sclipește și în întuneric. Uneori ar avea puteri tămăduitoare având în vedere că vine de la cineva drag.

„Filvendor, este posibil ca să se infiltreze o altă entitate și eu să nu știu?"

„Mereu. Doar că tu ai fi știut până acum dacă este așa sau nu."

Îndoiala își făcea simțită prezența. Deși clepsidra era în palma ei, o cuprinse o urmă de frică. Nu știa dacă să îl utilizeze sau nu. De-a lungul anilor nisipul nu a fost găsit în starea aceasta și mulți căutau să cumpere, dacă nu, chiar să omoare pentru nisip. Orice lucru valoros era important, iar acum, având nisipul, trebuia să vorbească cu mama ei pentru a înțelege de ce i l-a dat.

Nu a crezut că a fost vorba despre un vis de-al ei. Cumva, știa că mama ei îi transmisese un mesaj, dar până să intre în Cenușă, trebuia să caute pe cont propriu o pistă.

Cel puțin să nu iasă în evidență pentru o perioadă.