⋆🦋𝐃𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐧𝐚 𝐭𝐚. (𝐓𝑲)┋𝐏𝐫𝐭 𝟐.🖤✨

Əməliyyatçı

Traducerea titlului: ~Detectiv~

Taehyung începe să conducă și surprinzător, cu gândul la Jungkook, nu știe de ce însă la el se gândește.

Telefonul său începe să-i vibreze în semn că cineva sună și el apucă telefonul de pe scaun și răspunde fără a se mai uita la număr, își duce telefonul la urechea sa stângă, "Alo?" Spuse Taehyung pe un ton calm.

"Domnule Kim, Sunt eu, Lev Chung, Am o veste nouă." Spuse o voce masculină și Taehyung imediat își amintește.

"Spune. Te ascult." Spuse Taehyung oftând dar fiind atent la drum.

"Familia dumneavoastră se întoarce în Coreea De Sud. În urmă cu câteva ore, Sora dumneavoastră a fost la aeroportul din Beijing să semneze niște hârtii."

"La naiba... Fix acum? Bine, Mulțumesc de veste domnule detectiv Chung." Și Taehyung închide telefonul, îl aruncă pe scaunul de lângă el și oprește la marea sa companie, Coboară din mașină și întră în companie. Toți din aceea companie se apleca când îl văzu pe Taehyung.

Taehyung urcă în lift și apăsă pe ultimul buton, adică ultimului etaj și liftul începe să urce, oftând nervos, simte că are nevoie de copilași să-i.. poate pare dur, dar familia este punctul său sensibil..

Tensionat ajunge într-un final la ultimul etaj, merge către biroul său dar se oprește când îți aude numele.

"Domnule Taehyung! Așteptați!" Strigă Choi Yeori după șeful său.

Taehyung se întoarce fără a avea vreo expresie pe față și o privește, "Hm..?"

"Err.. Am adus actele necesare pentru a câștiga procesul cu Domnul acela.." Spuse Yeori timidă și puțin rușinată.

Taehyung doar afirmă dând din cap și apucă actele, fără a mai privi-o pe fată, pleacă în biroul său și în încuie ușa.

Fără vreun pic de viață se aruncă pe canapeaua sa și privește priveliștea de la fereastră, aruncă foile pe jos și oftează, "N-am nevoie de prostia aia de proces, oricum, tot eu câștig."

Și încearcă să se relaxeze însă nu poate, el este atât de stresat încât de s-ar arunca de la geam.
_______________________

Jungkook se trezește după un somn puțin cam lung cu o durere de cap și apucă paharul cu apă de pe noptieră, putea să se miște însă nu chiar atât de mult. Bea puțină apă și pune paharul la locul său.

Brunetul privește spre fereastră și oftează încet, "Te voi găsi eu Kim... Nu poți scăpa de prostul tău niciodată... Oricât de vinovat aș putea fi..." Mormăie Jungkook dar pe moment ia venit o idee.

"Yoongi... Asta e.. El poate aduna toate detaliile... E detectiv.. Cum de nu m-am gândit la asta?" Jungkook se luminase puțin la față și imediat apucă telefonul său de pe masă, merge la contacte și îl sună pe Yoongi.

"Alo..?" Mormăie Yoongi somnoros.

"Yoongi, am nevoie de ajutorul tău.. doar tu mă poți ajuta." Spuse Jungkook puțin trist.

"Cu ce Jungkook?" Spuse Yoongi puțin confuz.

"Taehyung... Taehyung trăiește... A fost mai devreme aici... Am rămas șocat când l-am văzut, sa schimbat atât de mult.." Spuse Jungkook cu un nod în gât.

Yoongi cum auzise a rămas ușor surprins însă imediat sa luat atitudinea de detectiv, "Cum te pot ajuta?"

"Găsește tot ce este despre Taehyung." Spuse Jungkook pe un ton serios.

"Am înțeles." Și Yoongi închide.

Jungkook oftează puțin jenat de situație însă își pune telefonul pe masă și îți pune capul mai bine pe pernă. "Cât urăsc situația asta..."

To be continued...

Îmi pare rău pentru că nu fac capitole lungi dar asta se întâmplă pentru că nu am foarte multă inspirație însă o să îmi revin. Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale.