Printre Suspine

Capitolul 2

Ye-jin

Astăzi imi voi cunoaște viitorul soț,il voi cunoaște pe bărbatul căreia am să îmi dăruiesc libertatea. Mă simt o inutilă,nu am putut să spun ceva în apărarea mea,am acceptat fără a mă gândi. Am spus că mă voi căsători doar pentru a face pe plac părinților mei. Probabil ar fi trebuit să refuz,să rămân în Statele Unite și să îmi văd de viață. Dar nu este așa simplu. Nu am putut rămâne în război cu ai mei toată viața. Fericirea lor este importantă,iar dacă această căsnicie este motivul fericirii lor. Atunci mă voi căsători.

Mă ridic de pe marginea patului,îmbrăcând rochia primită de la doamna Jeon.  Pot spune că vor fi cei mai buni socri. În acest sens mă simt norocoasă. Cât despre el nu prea știu multe. Părinții lui l-au descris foarte frumos. Deși este normal să îți descrii copilul într-un mod frumos pentru ai păstra o imagine bună,însă adevăratul Jungkook,rămâne momentan în secrete pentru mine.

Nu am cautat despre el, deși aș fi putut face asta,nu am făcut-o. Vreau să îl cunosc personal, nu vreau să văd ceea ce a scris presa. Și mai ales de scandalurile presei în care a fost implicat. Aș prefera să cunosc un altfel de Jungkook. Viața sa de burlac,nu prea cred că a fost strălucită,la fel ca și  a lui Jimin.

Nu cred că va exista un noi de la început. Consider și cred că ne va fi foarte greu la început. Însă mi-e teamă că mă voi îndrăgosti de el,și voi comite prea multe.

Sunt trezită din gândurile mele de mama care intra val-vârtej în cameră cu zâmbetul până la urechi, era clar, deja știam de ce era fericită.

- Vai, soacra ta are gusturi bune.Arăți superb scumpa mea.Când te va vedea se va topi. Îmi dau ochii peste cap la afirmația ei. Zâmbetul său era unul tâmp,fiind cu siguranță foarte fericită.
Hai să ne uităm pe astea! Spune în timp ce deschide o mapă,ce pare a avea legătură cu nunta.

Oftez în sinea mea încercând să par fericită. Nu mi-aș dori reproșuri.

- Trebuie să alegi un loc unde să mergeți în luna de miere. Soacra ta mi-a spus că Jungkook a specificat că ar vrea ca tu să alegi totul. Îmi spune aceasta serios.

Inghit în sec privind în gol. Mama continuă să îmi vorbească însă gândurile mele îmi acaparează mintea.

Oftez zgomotos,atrăgându-i atenția.

- Mamă. Am înțeles. Spun luându-i din mână mapa. Răsfoind-o apoi plictisită.

Încerc să nu îmi pierd cumpătul. Deorece mama continuă să vorbească. Răsfoiesc mapa,lăsând-o să vorbească,pierzând șirul cerințelor sale.

Poate că ar fi trebuit să mă pun în locul lor,cu toate că știu că sunt mândri de mine,sunt sigură că și-ar fi dorit să le vorbesc despre dorințele mele.

Poate că am fost prea egoistă. Cei drept niciodată nu am purtat discuții legate de viitorul meu. Pe perioada copilăriei mereu erau ocupați,rareori aveam momente petrecute în familie.
Poate că am greșit,însă și ei au avut vina lor. Niciodată nu m-am simțit un copil dorit. Mă simțeam de cele mai multe ori o dezamăgire.

  Jungkook
                             

Îmbrac unul dintre costumele mele de culoare închisă. Nici nu știu când am mai avut parte de liniște,pentru că mama și tata încontinuu vorbesc despre viitoarea mea soție,nici nu m-am obosit să caut mare lucru despre ea,căci Jimin îmi făcuse și el capul calendar. Încă nu îmi vine să cred că eu și cel mai bun prieten vom deveni cumnați.

Nu m-am gândit vreodată că la vârsta de 24 de ani am să mă însor. Cu sora celui mai bun prieten al meu.

Imi aranjasem constumul oftând. Avea să fie o seară lungă.