Printre Suspine

Capitolul 1

Ye-jin

Dacă uneori iubirea, ar fi ca în filme aș putea să cred că va fi o poveste de dragoste care va avea un început ciudat dar un final fericit și plin de realizări și împliniri.

Este ușor ca părinte să îți pui copilul să îți facă pe plac, cine ar fi crezut că propri mei părinți vor face așa ceva pe la spatele meu.

Recunosc că atunci când am plecat în Los Angeles a trebuit să spun o mie de minciuni și de promisiuni.
Nu pot să spun că este o pedeapsă plăcută, chiar dacă părinții mei m-au avertizat că mă vor face să regret că am fugit de acasă doar pentru a putea învăța arhitectura în Los Angeles.

Mereu am avut o pasiune pentru Statele Unite, de mică am vrut să realizez ceva acolo și doar să mă duc să învăț acolo, atât puteam face.

Sunt mândră de mine și de realizările mele. Am reușit ceea ce mi-am propus indiferent de obstacolele avute.

Avionul în care mă aflam avea mai câteva minute până la aterizare, deja îmi era dor de ceea ce am realizat acolo, în Los Angeles chiar dacă nu realizasem ceva atât de interesant totuși am trăit ceva timp acolo, șase ani sunt totuși câțiva ani.

Însă casa mea este aici in Coreea. Nu pot spune că sunt fericită însă nu sunt nici tristă.

Singurul lucru ce mă frământă este căsătoria. O căsătorie aranjată cu un bărbat pe care nu cred că l-am văzut de vreo două-trei ori în viață.

El și Jimin se întâlneau întotdeauna în oraș. Rareori venea la noi acasă,însă niciodată nu coboram din camera mea.

Cei drept ei erau prietenii lui Jimin,iar eu nu eram în cercul său de prieteni.

***

Mă uit după fratele meu, în titamai aeroportul pentru al găsi deoarece el este cel ce mă va duce în fața părinților mei după atâția ani, o singură dată m-au vizitat toți, în rest în fiecare an fratele meu venea la mine și ne petreceam timpul cum știam noi mai bine.

Mă așez pe un scaun și îl aștept oftând.

"Pe unde naiba umbli Jimin" spun eu în gândul meu. Așteptându-l de mai bine de o oră.

"Băiatul ăsta!"

***

Jimin

Mă îmbrac deoarece mă duc după surioara mea la aeroport, a fost în Los Angeles timp de șase ani, defapt a fugit în Los Angeles, iar eu am ajutat-o, iar pentru asta părinți noștri au fost supărați destul de mult timp, doar când îmi aduc aminte cum am ieșit amândoi afară pe geam la ora unu noaptea.

Îmi iubesc surioara de aceea am ajutat-o eu mi-am împlinit visele și am realizat ceea ce am vrut întotdeauna iar ea era copilul care trebuie să asculte de părinți pentru că nu este matură și nu știe ce vrea de la viață, niciodată nu am fost de acord cu părinții mei în privința asta, i-au luat multe drepturi.

Cât despre decizia luată acum de a se căsători, parcă ar fi o scenă dintr-un film, sincer nu îmi pare rău având în vedere că știu cu cine se va căsători sora mea.

Parcă îmi și imaginez fața celui mai bun prieten al meu Jungkook când a aflat că se va însura, a făcut un scandal cât casa și mai ales mi-e mi-a ținut o predică destul de frumoasă.

"De ce naiba nu mi ai zis!?
De ce ai ascuns de mine, cum ai putut permite așa ceva!?"

Doar când îmi aduc aminte ce nervos era și fața pe care o avea, mă pufnește râsul.