The architect and the seducer

Capitolul 4

Dragostea: nebunie temporară ce poate fi vindecată prin căsătorie – Ambrose Bierce;

HaEun

Imi frec ochii fiind încă somnoroasa,ca mai apoi să îl pot privi mai bine pe bărbatul ce mi-a mâncat toți neuronii. 

Îl privesc cu ochii bulbucați încercând să îmi dau seama dacă am auzit bine întrebarea sa. Cu mare speranță în inimă sper să nu fi auzit bine.

- Căsătorește-te cu mine! Repetă din nou,privindu-mă de data aceasta mult prea atent.

Măresc ochii,percepand întrebarea sa. Oare dacă ii trag una și leșină,îmi găsesc liniștea eternă? Sau îl omor și intru la închisoare?

- Stau și mă întreb...dacă îți trag una în cap,mori,iar eu intru la închisoare...o să îmi mănânci zilele și acolo? Îl întreb cu multă seriozitate sperând să vrea să plece,însă acesta doar oftează plictisit.

- HaEun,vreau să vorbim. Șopti obosit.

Îl poftesc înăuntru cu cea mai mare plăcere. Simt cum inima îmi explodează de nervi.

Se așează pe canapeaua din living plimba ochii prin încăpere. Fiind probabil puțin surprins de locul în care locuiesc.Îi urmez gestul așezându-mă pe unul dintre fotolii.

- Nu înțeleg ce cauți aici la ora asta. Cred că am fost clară când am spus că vreau să mă lași în pace.

- HaEun...minciuna aceea. Începe a vorbi din nou cu vocea răgușită și mult prea sexy.

- Minciuna aceea este o minciună! Spun fără a-l lăsa să continue. Il privesc cu privirea confuză,încercând să găsesc un răspuns în ochii săi negrii. Însă nu reușesc decât să mă pierd în privirea lui întunecată,prea puțin blândă. 

- Va deveni reala! Vreau să te căsătorești cu mine! Protestă după câteva secunde de liniște. Îmi arcuiesc o sprânceană,devenind foarte serioasă.

Mă ridic nervoasă și foarte revoltată,simțind cum înnebunesc de nervi.

- Ei bine află că eu nu vreau! Nu sunt una dintre fetele  ce îți trec prin cearșafuri. Mai bine cară-te de aici până nu te fac bucățele. Spun fluturând din mână dându-i de înțeles că vreau să se care din casa mea.

Imi ridic privirea,iar acesta nu părea ca avea de gând să plece. Rămase în același loc,în aceeași poziție,cu gura deschisă,mai bine zis cu gura căscată.

Zici că la înțepenit vreun taifun. Așa blocat a rămas. Ce a crezut!? Că îi sar în brațe sau ce? Nu-i normal să îl gonesc din casa mea,fiind doar un necunoscut misogin,dar al dracu de sexy?

Imi trag o palmă mintală,realizând tocmai ce mintea îmi gândea.

De îndată ce îmi ridic privirea, cât să îi văd chipul,il găsesc privindu-mă cu o sclipire ciudată în ochi. Drace!  Când să ridicat de pe canapea? Și când a ajuns atât de aproape de mine? Nici nu știu ce-ar trebui să îi mai spun acum și ce nu. Fără să mai stea pe gânduri și luându-mă total prin surprindere, își înfinge o mână în părul meu și-mi captează buzele într-un sărut. Deși ar trebui să mă opresc și să-l îndepărtez de mine. Buzele lui se mișcă în ritm cu ale mele,iar limba să jucăușă o caută cu disperată pe a mea,în timp ce mâinile sale îmi explorează trupul,apropiindu-l mai mult de al lui.

Toate astea trebuie să înceteze. Îmi pun mâinile pe pieptul său ferm și-l împing,cât să-l fac să se oprească,apoi îl privesc în ochi simțindu-mi buzele umflate și amorțite și cu siguranță roșii. Obrajii îmi ard,iar trupul îmi tremură temător de tare.

Amândoi gâfâim având mușchii încordați,mai ales el. Îmi plimb privirea pe trupul lui observând drăcușorul din pantalonii săi. Era excirtat. Iar eu eram pierdută în gândurile mele.

- Ești un nemernic incurabil! Îl dojenesc,privindu-l încruntată.

Îl fixez cu privirea,și îi observ zâmbetul afurisit,pe care-mi vine să i-l șterg cu totul de pe față,dar mă abțin.

- Ești foarte frumoasă atunci când ești nervoasă. Mă ia peste picior rânjind.

- Te rog pleacă din casa mea. Reușesc să îi spun,chiar dacă vocea încă îmi tremura.

- Nu plec de aici până nu vorbim. Ți-am spus că vreau să vorbim,de ce nu vrei să mă asculți și să ajungem de comun acord? Îl aprob dintr-o mișcare ușoară a capului luând loc pe fotoliu.

- Te ascult. Șoptesc ușor.

- Vreau să te căsătorești cu mine,îmi ridic privirea privindu-l nervoasă,o căsătorie falsă,continuă imediat ce îmi observă nervozitatea. Răsuflu oarecum ușurată însă continui să îl privesc urât. Vreau să avem o căsătorie aranjată. Minciuna pe care am spus-o a ajuns la urechile părinților mei,și pot jura că a ajuns și mai departe,vocea sa pare atât de caldă,încât pare a fi un altfel de bărbat,însă ochii săi devin dintr-o dată mult prea întunecați.

- Îmi ceri o căsătorie falsă? Îl întreb primit un răspuns afirmativ dintr-o mișcare a capului său. Ca să ce? Întrebarea mea Îl face de data aceasta să mă privească direct în ochi.

- Tu ai nevoie de o promovare,ai nevoie să devii o arhitectă cunoscută,iar eu am nevoie de o reputație bună,de o soție care să îmi dea o imagine bună. Iar tu ești cea pe care o caut,și cea pe care I vreau!Îl privesc cu ochii bulbucați de uimire,înghițind în sec.

- Crezi că o căsnicie falsă ne poate face fericiți pe amândoi?întrebarea mea Îl ia prin surprindere,devenind dintr-o dată serios,poate chiar nervos.

- HaEun,îmi șoptește numele,tu ești în aceeași oală cu mine!

- Din cauza ta,idiotule! Mă revolt enervata,luându-l prin surprindere.

- Accepți sau nu? Mă întreabă ridicându-se în picioare de pe măsuța din mijlocul living-ului.

Mă ridic de asemenea în picioare,fiind exact în fața sa privindu-l cu superioritate.

- Nu totul se poate cumpăra,Jeon Jung-kook! Îi Șoptesc ridicându-mă pe vârfuri,pentru a putea să îi șoptesc direct peste buzele sale cărnoase.

Respirația sa se lovea de chipul meu,simțind parfumul său bărbătesc.

- Orice se poate cumpăra pe lumea aceasta,atâta timp când știi ce îți dorești!  Îmi șoptește peste buze. Inghit în sec.

Mâinile sale se așează pe talia mea micuță,lipindu-se cu totul de mine. Îmi așez mâinile pe pieptul său,simțind cum inima îi bătea într-un ritm accelerat. Inghit în sec pentru a nu știu a câta oară fiind pierdută în ochii săi.

- Răspunsul tău ne asigură amândurora viitorul,îmi mușcă ușor cu dinții buza inferioară trăgând de ea ușor,amândoi avem de câștigat,îmi șoptește din nou,indiferent de răspunsul tău,nu te voi lăsa în pace,oricât de mult  vei încerca să fugi,nu vei scăpa de mine. Acceptă! Îmi șoptește din nou,buzele sale se zdrobesc peste ale mele frământâdu-le ușor,lent și tandru.