Moartea Asasinilor

Capitolul 3

     — Mai mănânci acolo? am întrebat-o, privind către farfuria ei.

     — Cred că nu, mi-a răspuns chicotind, iar eu am ridicat-o în brațe și nu i-am dat drumul decât pe patul din dormitor.

     Nu era nimic mai frumos pe lume decât o după amiază petrecută alături de ea, lenevind în pat și împărțind săruturi și atingeri tandre.

II

     Jessica își înfrână dorința de a-și suna fiica și lăsă telefonul din mână oftând. De ce nu îndrăznea să o sune? Până la urmă, era fiica ei! Era ceva normal ca o mamă să își sune copilul. Doar că relația dintre ele două era oricum, numai normală nu...

     Îi lipsea enorm să o aibă aproape și regreta tot răul pe care i-l făcuse în mod inconștient, lăsând-o în grija lui Hughes. Spera că era bine; în orice caz, atâta vreme cât nu primea vreo veste rea, Jessica era mulțumită.

     Trecuseră aproximativ două ore de când Mason o lăsase acasă și femeia se pregătea să intre la un duș, când își auzi telefonul sunând și se grăbi să răspundă.

     — Alo? îi răspunse ea Lisei, unul dintre medicii legiști ai orașului și o bună și veche prietenă.

     — Bună, Jess! zise vocea subțire a doctoriței Kimble. Ești la lucru?

     — Nu, de ce?

     — Speram să fii cu Mason. Nu-mi răspunde la telefon.

     — Și el a terminat pe ziua de azi, spuse Jessica, devenind brusc interesată de motivul pentru care Lisa îl căuta pe subcomisar.

     — Ah, atunci să sun vreun inspector sau pe comisar? I-am făcut autopsia lui Turner și am rezultatele.

     — Îmi poți spune mie. Mă ocup de caz împreună cu Mason, zise hotărâtă.

     — Dar tu nu erai în concediu medical?

     — Ba da, dar n-am nimic grav și vreau să lucrez. Deci? Cum stă treaba cu roșcovanul?

     — A ingerat metamfetamină în ultimele ore înainte de deces și i-am găsit amfetamină în sânge. Tind să cred că se droga regulat și în cantități mari, iar supradozajul a dus la atac cerebral.

     — Deci așa a murit, mormăi Jessica.

     — Poftim? întrebă Lisa.

     — Mulțumesc. Asta e tot?

     — Cred că da. Îl anunți tu pe Mason? De mâine voi fi în concediu o săptămână.

     — Sigur. Concediu plăcut.

     Închise telefonul și îl aruncă pe canapea. Rezultatul autopsiei era exact așa cum se așteptase toată lumea. Ceea ce o mira însă cel mai tare era faptul că Turner lua două droguri în modalități diferite în același timp.

     Se duse la duș, iar sub apa caldă uită de toată povestea aceea despre Turner care îi trezise amintiri neplăcute din urmă cu șapte ani și jumătate, când aflase că Ryan își viola propria fiică. Sentimentul de vinovăție era mai puternic ca niciodată și ar fi vrut să primească o pedeapsă pe măsura greșelii sale de a o lăsa pe Elora în grija acelui bărbat.

     Simțea că avea nevoie să vorbească cu cineva și nimeni altul nu cunoștea situația mai bine decât Mason. Deși aveau perioade când erau destul de reci unul cu altul, subcomisarul se înmuiase de când Jessica se băgase în fața lui pentru a-l apăra de un glonț ce ar fi putut să îi curme viața.