Moartea Asasinilor

Capitolul 1

I

     — Drake!

     Am deschis ochii brusc și m-am ridicat în fund, ștergându-mi cu o mână sudoarea de pe frunte.

     — Ești bine? m-a întrebat iubita mea, punându-mi o mână pe umăr.

     — Sunt bine. Culcă-te la loc. A fost doar un coșmar.

     — Mi-am dat seama, mi-a răspuns pe un ton blând. Strigai.

     — Strigam? Ce strigam?

     — Ceva legat de răzbunare, n-am prea înțeles.

     — Mă duc la baie, am spus eu și m-am ridicat din pat, ieșind din dormitor.

     Am intrat în baie și am închis ușa, cu grijă să nu fac zgomot. Eram leoarcă de transpirație și mi-am dat tricoul jos, pornind robinetul. M-am spălat cu apă rece pe față ca să îmi revin, dar imaginile încă se derulau în mintea mea. Visasem din nou seara în care îmi găsisem mama în bucătărie ucisă prin sugrumare. Deși trecuseră mai bine de șapte ani, evenimentele erau la fel de proaspete în mintea mea și suferința la fel de mare. Îmi aduceam aminte perfect cum în acea seară am ieșit din casă mai hotărât ca niciodată, încă ștergându-mi câteva lacrimi ce mi se adunaseră în colțul ochilor. Mi-am îndreptat pașii spre cea mai apropiată secție de poliție fără să stau pe gânduri, lovindu-mă de un bărbat imediat ce am intrat pe ușă.

     — Am de mărturisit ceva, am spus eu agitat. Cu cine trebuie să vorbesc?

     — Despre? m-a întrebat bărbatul înalt cu corp masiv.

     — O crimă, am răspuns repede. De fapt... o bandă de traficanți de droguri. Și criminali, am adăugat, înghițind în sec.

     M-a privit curios, ridicând o sprânceană atunci când a auzit de criminali. Probabil se întreba ce amestec aveam eu, un băiat de optsprezece ani, în toată treaba asta murdară.

     — Scoate briceagul din haină și urmează-mă.

     Am rămas uimit și mi-am descheiat jacheta, băgând mâna în buzunarul interior și întinzându-i arma. M-a condus apoi de-a lungul coridorului și s-a oprit în fața unei uși pe care am apucat să citesc „Mason Clark – subcomisar" și pe care a deschis-o larg, făcându-mi semn să iau loc pe scaunul din fața biroului.

     — Te ascult, domnule...

     — Ross. Drake Ross. Eu... știu că ceea ce voi spune nu mă va pune într-o situație prea bună, dar trebuie să știți totul. În urmă cu câteva luni, aveam mare nevoie de bani și un prieten mi-a spus că are soluția perfectă. M-a integrat într-o bandă de traficanți de droguri, despre care am aflat mai târziu că sunt și criminali. În seara asta am fost trădat pentru a fi pus într-o lumină proastă în fața șefului și, în consecință, mi-au omorât mama.

     Subcomisarul m-a privit serios, analizând ce îi spusesem.

     — Unde este? m-a întrebat.

     — Cine?

     — Decedata, mi-a răspuns el, după ce și-a dres glasul.

     — Acasă, am spus eu și am lăsat privirea în pământ.

     Și-a scos telefonul, a sunat un anume inspector Evans, i-a dat adresa și i-a spus să se ocupe.

     — Spune-mi tot ce știi despre membrii bandei, mi s-a adresat.