chapter 27

244 30 2
                                    

-atumci de ce nu vi aici kookie? Ma simt singur, spuse jimin in timp ce isi lasase fruntea pe usa
-oh, nu ești singur jimin-sii,  te ai pe tine,  spune jungkook in timp ce face acelasi lucru ca si jimin
-acum ma lasi? Ai spus ca ma ajuti, ai promis ca nu ma vei lasa singur niciodată  jungkook-ah
-nu vreau sa fac vreo prostie jimin, sunt in stare asta de ceva vreme,  nu vreau sa te ranesc apoi aa fiu legat de un pat in spitalul de nebuni..
-dar e asa frig, spune jimin luându-și genunchi in brate, suspinand,  făcând inima baiatului de pe partea cealaltă sa se rupa in doua
-mergi in pătut si trage patura pe tine
-e rece fara tine, acel loc unde  e pierdem lent in ochii celuilalt, sa fim prinsi in lumea noastta unde traim atâtea emotii
-e asa bine dar asa rau, spune jungkook razand usot nebuneste, odata ce va veni taehyung voi deveni iar acea persoana ce rade si zâmbește de ochii lumii, ce spune ca se simte iubit si ca iubeste dar e asa greșit,  pentru ca singura persoana de care am nevoie esti tu jimin, doar tu ma poti face sa zâmbesc cu adevărat, sa iubesc cu adevărat si sa ma simt iubit, pentru ca la dracu ce simt pentru tine e dragoste adevărata ce odata am fost atat de egoist si te-am pus sa ma iubesti, sa stai cu mine fara sa imi dau seama ca voi regreta asa de tare,  vezi, sunt răsplătit pentru ce am facut si doare ca dracu, dar am ajuns in stadiul in care durerea mea imi face placere, pentru ca m-am obișnuit cu ea si a devenit placut, spune jungkook plângând si totusi razand trecand un ciob de oglinda peste pieptul sau.

 he's my boss💢🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum