Stau în pat privind blondul, frumos, foarte frumos, pielea alba și fine, gene ușor dese și fine, buze pufoase și patate cu o nuanță rozalie, par pufost acum, era mic, chiar firav, îmi așez mana pe curbura ușor evidenta dintre soldul și talia lui și încep să o mângâi, nu regretam, lipsindu-mi persoana lui, atingerile lui, privirile lui..îmi lipsise el, chiar daca am ajuns sa ne despărțim in acel mod, poate el chiar îl iubea, dar eu mă căsătorisem cu taehyung doar că sa nu îl fac să se simtă singur, din vina că el m-a ajutat atât dar eu nu am făcut nimic pentru el..iar acum l-am înșelat cu singura persoana pe care în acest moment taehyung nu o vedea bine. Cred că toate astea sunt din vina mea, daca nu îl obligam pe jimin să facă asta nimic nu se întâmpla, uneori sunt un așa idiot, distrug lent persoane fără să îmi dau seama, și continui, nu mă opresc. Îmi scutur capul apoi mă ridic în șezut deschizând sertarul noptierei luând o cutiuță mica, de acolo lăsând să cadă în palmă o pastila, luand-o fara apa, in ultimul an dandu mi seama că sunt bolnav, dar nu mă simțeam bolnav, dar respectam ce spunea doctorul, prietenul lui taehyung.
CITEȘTI
he's my boss💢🔞
FanfictionCa să ajungi la cineva trebuie să o faci prin intermediul inimii sale, dar asta nu înseamnã că se aplică la toatã lumea. Nu se aplică la Jeon Jungkook, care a crezut cã vede un înger rupt din Rai atunci când primește o poză cu un posibil angajat la...