Tot raul spre bine

3.

Ok. M-am decis sa scriu dintr-o perspectiva obiectiva. Cred ca asa pot prinde mai multe detalii.

※

Era atat de intuneric pe straduta in care isi avea Tax casa  incat nu-si putea da seama cine este persoana de la usa sa. Apropiindu-se, se gandea ca probabil este Chris. Acest om este cel mai mare cosmar al lui, deoarece mereu ii cere banii pentru chirie cand nu are destui. Ii place sa vina noaptea tarziu, intors dintr-un club, parcandu-si masina bengoasa in fata gardului si claxonand ca un nebun pana Tax se trezeste si ii deschide. Mereu a vrut sa-l bata, dar nu a putut si nici nu va putea atata timp cat singurul lui adapost e casa aceea.

Gandurile il inselasera. La usa sa statea foarte suparata o fata.

-Pe unde umblii?! Stii de cat timp stau aici? se rasteste fata la el.

Nu-i venea sa creada. Tipa respectiva e Cloe, fata cu care fusese impreuna acum ceva timp. O cunoscuse prin intermediul unui client fidel. Din primele intalniri nu a realizat faptul ca este si ea un decepticon din pricina lentilelor si a numelui mult prea omenesc. A fost indragostit de ea pana cand si-a dat seama ca il foloseste si ca pe zi ce trece ea cere tot mai multi bani. Desi este un decepticon Tax este foarte inimos. Departe de ura imprastiata de Megatron si ceilalti el a reusit sa-si dezvolte o personalitate placuta. Rareori isi arata acea parte "intunecata".

-Cloe...ce cauti aici? spuse el uimit, ignorand vorbele fetei. Parca m-ai parasit. mormaie el.

-Pai am facut-o! maraie fata.

In bratele ei observa o chestie micuta infasurata intr-o paturica. Fara sa poata spune ceva Chloe ii tranteste paturica in brate spunand:

-Ia-o! E a ta! Eu m-am saturat de plansetele ei si de urlete!

Privind atent in bratele lui zareste doi ochisori mari, rosii si inlacrimati. Voia sa spuna ceva, dar parca cineva ii inghitise limba. Abia dupa ce desface patura realizeaza ca acolo e un copil. O fetita mai exact. Cloe  a inceput sa-i povesteasca destul de nervoasa tot ce s-a intamplat. Ea a ramas insarcinata cu el si a fost prea tarziu cand a luat hotararea de a scapa de sarcina.

-Dar eu nu ii pot oferi nimic. Nici macar o jucarie!

-Nu-mi pasa! Eu nu o mai vreau! raspunde fata. Ia-o! E gresala ta nu a mea!

El tacea, ea tipa, iar fetita incepuse sa planga. O stare de nervi il cuprinsese, dar in loc sa tipe ii spusese fetei pe un ton grav:

-Pleaca!

Vazandu-se singur cu fetita care plangea de zor in bratele lui, intra in casa. Lasa fetita pe canapea si o privea atent neobosindu-se sa o linistreasca. Micuta cybertroniana agita din picioruse si il privea, tacerea lui o facea sa planga si mai tare.

Ce putea face? Nu are bani sa se intretina pe sine, dar apoi pe micuta...

Ea inca plangea. Intindea manutele catre el vrand putina afectiune. Desi are cateva luni fetita e in stare sa inteleaga cateva cuvinte si sa se tina, cam putin ce-i drept, pe picioruse. Copii cybertronienilor se dezvolta mult mai repede.

-Te voi duce la orfelinat...

※

A doua zi, dis de dimineata,  cat fetita inca mai dormea, Tax se indrepta catre orfelinat. Punand-o intr-o cutie de carton impreuna cu paturica o lasa la usa. Pe o foaie scrisese primul nume care ii trecuse prin cap: "Nova".

Lasand foaia in cutie, ofta puternic si pleca.