I love you damn long 𝐈 (boyxboy)

-21-

Mă târăsc spre Hunter care icnea de durere și care se ținea strâns de abdomen pentru a nu pierde mai mult sânge nici nu observasem că Marcus era în spatele meu nefăcînd nimic oare era conștient de ceea ce făcuse?
Poate era speriat și eram și eu pe cine păcăleame nu vroiam să moară Hunter mai ales că totul se datora din vina mea.
Dau să mă ridic dar simt o lovitură puternică în ceafă și cad lat pe jos.

Nu după mult timp deschid ochii și eram într-o cu totul altă cameră eram legat de mâini și picioare. Ceafa ma durea al naibii de tare mă uit spre balcon unde era Marcus și trăgea dintr-o țigară, se uită spre mine și se întoarce, era cu cămașa desfăcută.

- Hunter!? Unde e? Ce ai facut cu el?! Raspunde!
- Calmează-te e bine, nu înțeleg de ce îți faci griji pentru el când tu esti în pericol.
- Cum adică e bine? Zi!
- Blake a ajuns la timp la el, cel puțin presupun după ce am plecat am așteptat în mașină deci e totul bine.
- Unde suntem?
- De ce ți-aș spune?
- De ce ești așa? De ce faci rău altora, ești un dobitoc Marcus!
O lacrimă îmi cade pe obraz, mă durea tot ce se întâmpla-se nu vroiam să îl am pe conștiința pe Hunter, iar faptul că Marcus nu era cine credeam eu, mă face să mă tem de ce mai era în stare să facă. Plus că mă durea al naibii de tare corpul din cauza loviturilor pe care mi le provocase idiotul.
Nici nu știam unde naiba sunt, speram doar ca totul să se termine bine.

Mă uit spre ușă și pe ea intră un bărbat în uniformă albă cu ceva de mâncare cel puțin așa părea și mai ales după miros. Se duce Marcus și ia punga din mâna bărbatului se așează lângă mine și îmi retrag picioarele până la piept nici nu vroiam să îl privesc în ochii.

- Poți să te uiți la mine? Mă întreabă punând mâna pe piciorul meu.
-Nu. Ori mă poți lăsa în pace sa plec sau mă poți omorî direct, e alegerea ta.
Acesta doar pufnește și se ridică de pe pat mergând la baie presupun, ce n-aș da să nu fiu legat acum sau poate-

Idiotul lăsa-se punga aici cu mâncare trebuia să.fie un cuțit pe aici cel puțin sper- perfect, îmi tai funia din jurul picioarelor mai apoi încerc să îmi eliberez mâinile. Observ cum apasă Marcus clanța de la ușa, drace, da-le naibii de mâini cobor din pat amețit mă sprijin de perete să nu cad și încerc sa deschid ușa.

- E încuiată. O voce din spatele meu mă face să tresar, mă întorc și ochii lui Marcus mă acaparau cu privirea.
- Te urăsc.
- Și eu mă urăsc.
Și un oftat lung îi părăsește buzele.
- Până la urmă ce vei face cu mine? Nu mă poți ține aici la nesfârșit, știi deja asta, nu?
- Știu.
- Îmi vei da drumul? îl întreb nesigur de faptul că era al naibii de calm iar asta mă speria destul de tare.
- Sigur. După ce îl voi recâștiga pe Blake îmi zâmbește scurt.
- Ești bolnav! Și doar îmi pune o eșarfa neagră la gură.

                                   𝐏𝐨𝐯. 𝐁𝐥𝐚𝐤𝐞

- O să fie bine, sunt sigur.
Mă încurajează Alen încercând să nu mai mă învârt de colo colo și sa gandesc rațional dar al naibii dacă puteam.
- Mhm, dacă îți vedeai un membru al familiei jos într-o baltă de sânge erai pozitiv?
Plus că nici acum nu l-am găsit pe Noah de unde știi că e și el bine? Nu știi prin ce trec, du-te acasă mă descurc singur.
- Chiar crezi că te las singur? Nu suntem noi cei mai buni prieteni, mai știi când treceam și prin foc împreună? Și ca să știi, știu prin ce treci, până la urmă sora mea a fost lovită cu mașina fix în fața ochilor mei.
- Uitasem-
În timp ce Alen stătea pe scaun și eu loveam cu pumnul în perete se deschise și ușa de la operație ieșind în sfârșit doctorul am crezut că dacă mai mă învârt mult fac groapă aici.

- Domnul Hale?
- Da, eu sunt ce s-a întâmplat e bine? De abia mă abțineam să nu plâng. Deși nu am fost cel mai bun frate cu Hunter nu îmi doream să îl pierd.
- E bine, îl vom duce la terapie intensivă vă puteți calma e în afara oricărui pericol.
- Bine.
Măcar atât dacă îl prind pe Marcus îl omor cu mâinile mele.

- Perfect, haide.
- Unde?
- Să îl salvăm pe Noah? Hai doar, mergem la poliție și raportăm dispariția lui apoi poate reușesc să îl conving pe tata să ne arate camerele de supraveghere ale orașului, poate vom afla unde e Marcus.
- Alen, ești un geniu.
Jur că in acest moment ma bucur că am prieteni, uneori nici nu îmi dau seama cât de mult mă ajută, chiar mă urăsc că mă port al naibii de oribilă cu ei. Lydia dă cele mai bune sfaturi e o prietenă grozavă, Ryan dă totul dacă e nevoie să fim bine, Alen are relații de peste tot și poate afla repede orice informație posibilă iar Jace ne menține uniți orice ar fi, mă simt norocos că îi pot avea pe ei.

Eram la secție mai exact tatăl lui Alen puncta fiecare loc în care a fost văzut Marcus și unde s-ar putea duce, spre deosebire de Alen care luase arma tatălui său din biroul acestuia fără să îl observe.
Peste câteva minute ieșim și ne îndreptăm spre mașină dau sa spun ceva dar acesta o ia înaintea mea.

- Înainte să spui ceva Marcus are deja o armă deci e bine sa avem și noi pentru legitimă apărare.
- Știi să o folosești măcar?
- Vrei să încerc pe tine?
- Nu, categoric nu.
Mă uit la telefon și aveam sute de mesaje și apeluri de la tata poate era bine să îi fi spus și lui-

𝐇𝐚𝐛𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐚𝐦 𝐜𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐛𝐮𝐧 𝐞 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚 𝐝𝐚𝐫 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜 𝐬ă 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐫𝐞𝐮𝐧 𝐟𝐞𝐥.
𝐀𝐝𝐢𝐜ă 𝐬ă 𝐟𝐢𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐮𝐧 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭 ")) 𝐬𝐩𝐞𝐫 𝐬ă 𝐢̂𝐦𝐢 ș𝐢 𝐢𝐚𝐬ă 𝐚𝐬𝐭𝐚 ;^;
𝐈𝐥𝐲