I love you damn long 𝐈 (boyxboy)

-9-

- Ești bine? Ma uit atent la Lydia care mă privea îngrijorată.
- Presupun ca sunt bine.
- Hey, Îmi poți spune dacă e ceva și îi simt mâna peste a mea.
- E vorba de niște probleme de familie atâta tot. Faza e că nu am mai văzut-o pe mama de la vârsta de 6 ani și nu știu cum să reacționez dacă o să vină în țară.
- Oh, nu știu cum e dar pot spune ca și eu am probleme în familie- e plecat doar tata iar mama nici nu mă bagă în seamă parcă nici nu exist.
Nu am pretenții de la ea ma gandesc ca poate e ocupată mult cu munca, oricum nu mai contează suntem maturi pentru a lua propriile decizii, și un zâmbet gingaș îi apare pe față.
Nu mai stau mult pe gânduri ca apare Ryan la noi în cameră.

- Aici erați, și suspină v-am căutat peste tot. Ce faceți și se rezema de tocul ușii, plimbându-și mâna prin păr.
- Vorbeam Ryan, io tăie blonda.
- Observ eram.curior despre ce vorbiți oricum, în seara asta dă o petrecere Lory mă întrebam dacă vreți să veniți.
- Eu oricum veneam deci stai calm îi spune Lydia pe un ton nervos.
- Noah? Și se uitara amândoi spre mine.
- Nu știu ce să zic, și mă uit ușor spre fereastră era o zi plăcută dar, o sa zic pas.
Poate altă dată și continui să mă afund în gânduri, aceștia pleacă din camera mea și eu mă afund în pat unde mă pun să citesc.
Timpul trece repede ajungând pe la jumătatea cărții ma uit pe geam și era noapte, cand a trecut timpul, ma uit pe telefon și era ora 21:30. Dacă tot sunt singur cred că pot da o fuga pana la biblioteca sa vad daca gasesc și volumul doi. Aveam deja un tricou negru pe mine deci nu mi-am mai luat geaca cel puțin în bibliotecă nu putea fi frig. Ies din cameră și mă îndrept spre bibliotecă și stateam la etajul al 3 lea asta insemna ca trebuia să cobor scările până la parter. Cu cât mergeam mai jos cu cât frigul se intesifica făcându-mi pielea să tresara. Da nu ma întorceam nici mort.
Ajung, deschid ușa și văd în mijloc o masă cu o veoza aprinsă și un tip ce stătea pe scaun cu picioarele pe masă citit dintr-o carte.
Cel puțin nu ma așteptam sa fie nimeni aici mai ales da majoritatea sunt la petrecerea blondei. Ma apropii și era însuși Blake hai ca asta e ciudat, nu l-aș fi văzut niciodată să stea intr-un singur loc.

- Cât de nesăbuit sa vi aici doar într-un tricou? Îmi spune cu o voce calmă neluându-si ochii de la carte.
- Nici nu te-ai uitat la mine măcar, îi răspund înbufnat.
- Nu e nevoie să mă uit la tine, oricum mă poți lăsa să citesc? Și tocmai atunci își ridică ochii la mine brunetul.
- D-da. Nu credeam ca faptul că se va uita la mine mă va intimida.
Ma uit in jur și se pare că era intuneric bezna printre rafturi, doar locul unde era Blake era luminat. Nu ca aveam o problemă cu întunericul doar că nu aș fi văzut nimic.
Cum de nu ești la petrecere? Întrerup liniștea dintre noi.
- Nu cred ca e nevoie să îți dau explicații.
- Bine, îmi pare rău că te-am deranjat, o sa plec. Noapte bună.
Și mă întorc să merg înapoi în cameră, oricum altceva nu aveam de făcut iar el nu prea părea sociabil.
Ma urc pe scări și ajung în dreptul ușii mele, deschid și mă arunc direct în pat. Îmi i-au cartea și mă pun pe citit, chiar nu vroiam sa stau să mă gândesc la Blake așa că puteam să îmi afund gândurile în probleme personajelor din carte. Nu peste mult timp, sting veoza și mă culc.

~

- Cum să nu vi la petrecerea mea Blake?! Se uită urât blonda la brunet care nu o băga în seamă.
- Lory, nu aveam chef așa că lasă-mă dracu în pace!
Și observ cum fiecare o ia în direcții diferite.

- Și mai ai mult sa te uiți la ei?
- Scuze, ce spuneai?
- Mă enervează Ryan! Îmi spune Lydia gesticuland în fața mea.
A băut de s-a spart ca mai apoi să îl car în camera ta. Chiar ma gandesc cum mai putem fi și rude.
- Stai sunteți rude? Și încerc să mă abțin să nu râd.
- Daa, e varumiu din păcate pentru mine.
Oricum tu ce ai facut pana la urmă aseară chiar ma așteptam să vi.
- Nu am avut cine știe ce chef, sau motiv sau orice altceva. Nici nu o știu pe Lory atat de bine încât să merg la o petrecere de a ei. Simplu.
În timp ce Lydia mai îmi spunea ceva de Ryan eu eram atent la Blake care tuna și fulgera pe lângă el, toți ochii îi erau ațintiți spre el.
- Noah! De ce nu ma asculți? La ce te gândești? Nici nu îi răspund până să mă zgalție până să îmi dau seama pe ce pământ traiesc.
- Îmi pare rău mai bine merg la cursuri vorbim mai târziu. Ma îndrept spre sala de curs unde se pare ca și Blake era prezent la oră, ceea ce mă facut iar să nu fiu atent la tot ce spunea profesorul, până să îmi bazaie telefonul și să primesc un mesaj de la un număr necunoscut.

Ora 11:20 în fața facultății.

Ma uit prin jur pentru a vedea cine e cu telefonul în mână, ma gândeam că ar putea fi cineva din cadrul facultăți cel mai probabil.
Dacă mergeam ori mancam bătaie ori e o glumă proastă sau putea fi orice. Întrebarea e să merg sau nu? Norocul meu e că se sună mai devreme și aveam 5 minute să văd ce putea fi. Îmi i-au ghiozdanul care era mai mult gol și fug pe hol pentru a ajunge. Nici eu nu știu ce aveam dar știți cum e presimțirea aia că se întâmplă ceva rău, fix așa simțeam eu și să dea dracii dacă puteam înțelege ce e. Cobor scările și-

- Rebeca? Ma uit la surioara mea care aveam ochii roșii de plâns. Alerg înspre ea și o cuprind în brațe.
Ce cauți aici?
- Bunica..atat a putut să îmi spună că deja știam, se pare că nu mai era printre noi. Simt cum îmi cade și mie o lacrimă pe obraz dar o șterg pentru a nu vedea Rebe, nu ca pe interior nu ma durea al naibii de tare.
Bunica era ca și mama noastră pe care nu am avut-o, cu ajutorul ei m-am simțit om și am învățat așa cum a putut ea mai bine. Rebe se desparte din strânsoarea mea și mă apucă de mână până la o mașină neagră. Deschide portiera și intră în ea, intru și eu și în fața mea era o doamnă în vârstă cred că de 35 de ani mai mult nu i-aș fi dat, păr blond ochii albaștri destul de sofisticat îmbrăcată.

- Buna ziua.
- Bună scumpule.
Nu, nu putea fi ea, asta e o glumă proastă prefeam sa fiu batut decât asta.
Deja simțeam cum nervii îmi crescusera fără să mai zic ceva doar chipul ei îmi dădea o stare de nervi.
- Ce cauți aici? Ce vrei? De ce ai venit?
- Noah, nu vrei să vorbim într-un loc mai- și îmi faci semn spre Rebe.
- Tu îți bați joc de mine? Cred ca trebuie și Rebeca sa știe ce fel de persoană ești!
Zi de ce ai venit?! Nu e de ajuns ca ai plecat, deja m-am obișnuit cu absența ta!
- Noah, te rog nu fa din asta o dramă o sa mergem acasă și o sa vorbim liniștiți. Și că să știi am vorbit cu decanul pentru a te învoi de la cursuri. Doar calmează-te situația asta oricum e tensionată și nu îi face bine Rebecai. Bine fiule?

Nu îi mai raspund nici cum doar pufnesc și apasă accelerația. Eu doar ce puteam face era să o mai calmez pe Rebe nu avea nevoie de mai multă durere decât avea prin faptul că bunica era moartă. Nu pot să cred cum se joacă viața cu mine chiar nu aveam nevoie de asta, nu acum.
Nu după mult timp oprește mașina în fața unui bloc urcăm scările și ajungem într-un apartament mare. Pășim pe ușa și mirosul de lavanda se simțea în toată casa. Era un aer proaspăt și plăcut, tot mobilierul era de o culoare deschisă, mă îndrept spre linving unde se putea vedea cea mai frumoasă parte a orașului. Unde naiba ajunsesem?

- Iubito, asta e camera ta, ai haine în dulap te poti schimba apoi poți să faci nani. Bine scumpo?
Observ cum Rebe da din cap afirmativ și intră în cameră.
Noah, știu că ai multe întrebări și știu cât de supărat ești pe mine dar vreau doar să mă asculți, și în face semn să ne așezăm pe canapele din living, acum ea doar stătea în fața mea.
- Zi, îi răstesc în timp ce mă controlam să nu sparg pe aici totul.
- Imi pare rău că am plecat..
- Nu ai plecat ne-ai părăsit e o diferență.
- Vreau să mă revanșez, scumpule a trebuit să plec.. niciodată nu am vrut sa te las..
- Treci la ideea principală.
- Vreau să știi că te iubesc și că regret tot ce am făcut..
- Nici nu te pricepi din ați cere scuze.
Vrei să îți spun ce ai facut? Ne-ai părăsit, nu ai dat niciun semn de viață, niciun telefon, nimic ai dispărut. Și știi ce doare cel mai tare? Ca Rebeca nu a avut parte de o familie și de iubire.
Eu am fost lângă ea când defapt avea nevoie de iubire părintească!! Ceea ce nu a avut deoarece pe mama ei a durut-o undeva!!
- Noah tatăl vostru a vrut să plecăm, nu am vrut să vă punem într-un niciun pericol..
- Doar lasă-mă, bine? Daca vrei sa mai repari ceva fi mama pentru Rebeca deoarece părinții mei au murit când aveam 6 ani.