Stai peste noapte

Capitolul I

~Capitolul I~
În mai puțin de 6 ani nu va exista om pe glob să nu fi auzit măcar o dată numele Marinette Dupain-Cheng.

Există un moment în viața ta când trebuie să spui la revedere liceu și bine ai venit facultate. Îți amintești de testul acela la matematică la care ai copiat în clasa a unsprezecea? Sau de ora de chimie la care ai chiulit în clasa a noua pe pretext că ești doar primul an și ai timp să recuperezi? Ai recuperat vreodată?
Păi în momentul în care termini liceul și spui "pa pa" măririi de medie cu proiecte și lingușeli, nu mai contează absolut deloc dacă ai recuperat sau nu.

Pentru că dacă nu ai recuperat nu mai poți recupera vreodată.

Câțiva intră la facultate, câțiva se angajează direct și de unii pur și simplu nu mai auzim nimic.
Nu și Marinette. Marinette Dupain-Cheng a fost prezentă la toate orele, a stat peste program să mediteze elevi, a trecut toate examenele cu notele maxime și nu a copiat niciodată.
Nici nu a dat altora să copieze, lucru ce era destul de enervant câteodată.
Poate asta explică și de ce nu a avut prieteni mulți.

Marinette Dupain-Cheng.
Câtă lume o să audă numele acesta în câțiva ani. În mai puțin de 6 ani nu va exista om pe glob să nu fi auzit măcar o dată numele Marinette Dupain-Cheng.

Desigur, deja tot liceul Dupont a auzit acest nume.

"Cine e aia?"

"Am auzit că e o favorită a profesorilor"

"Ce e aia o Marinette?"

"Unde ai zis că a intrat?"

"Unde a intrat?"

"Am auzit că a intrat la Harvard"

"Unde?!"

"Probabil a șantajat un profesor"
"Aia? Pff te rog.... În clasă nici măcar salut nu zicea nimănui. Are curajul unui iepure"

Marinette Dupain-Cheng. Proaspăt înrolata în Harvard și proaspăt forțată să renunțe la oportunitate.

"Am auzit că nici nu își permite să meargă" se auzeau chicote pe holurile liceului.

O fată cu parul negru și ochii auzurii trecea sfioasa pe lângă barfe și se îndrepta spre sala de clasa, în ultima zi de liceu.
Părinții ei aveau o brutărie, iar brutăria aceea era și casa ei. Dormea acolo, își facea temele acolo, lucra acolo. Și totuși, mereu avea timp să învețe.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Unde?! "  strigă femeia, luând scrisoarea din mana fetei.

Titlul mare în mijlocul foii o face să-și deschidă gura în forma de 'o'.

HARVARD UNIVERSITY

"Ai aplicat pentru Harvard?!" întreabă bărbatul de lângă ea. "Și ai fost acceptată?"
Cei doi adulți se uită la ea șocați.

"Nu e minunat?"  exclamă Marinette.
Adulții au un schimb trist de priviri și apoi se întorc către fată.

"E minunat, dar... "
La auzul acestui început de idee, fața fetei se schimbă într-una de îngrijorare.
"Nu avem cum să te trimitem în America scumpo... Nu ne permitem să te întreținem acolo...".

Fata se uită la părinții ei confuză și dezamăgită. Ochii azurii se umezesc repede iar ușa trântita la ieșirea din brutărie lasă în urmă un zgomot enervant.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

'E ultima zi de liceu. Rezistă și azi' își spune Marinette în gând când se pune în bancă. 'Mai e puțin și scapi de oamenii ăștia'.