SINS [H.S]

Prolog

Faith's Point Of View

"Băieţi, să ne întoarcem. E doar o casă." Spun când ajungem în faţa porţii înalte.

"Micuţa Faith s-a speriat? Tocmai acum când am ajuns până aici?"

"Josh, arată sinistru." Spun.

Blondul împreună cu ceilalţi doi prieteni ai mei, Miranda şi Daniel încep să râdă.

La început mi s-a părut o idee bună să venim aici. Eram pornită să demonstrez că nimic supranatural nu se întâmplă în pădurea asta.

"Haide." Miranda mă ia de mână şi Daniel deschide poarta.

Păşim apăsat pe alee şi ne oprim în faţa scărilor dinaintea uşii dintr-un lemn masiv, închis la culoare. Îmi fac curaj şi pun mâna pe cleanţa rece. Împing uşa cu toată forţa, aceasta trântindu-se de unul dintre pereţii interiori.

Băieţii dau buzna în casă râzând.

"Bravo domnişoară Faith." Josh râde.

"Vedeţi? Nu este nimeni aici. Haideţi acasă." Spun şi mă îndrept spre uşă.

Un zgomot puternic se aude de la etaj, în două secunde în faţa noastră aflându-se un bărbat înalt şi bine făcut.

"Oh Doamne. Băieţi! Legenda este adevărată. Aici chiar locuieşte cineva." Miranda spune fascinată de noua ei descoperire.

"Fetiţă proastă. Desigur că este locuită." Vocea lui groasă şi răguşită se aude cu ecou în casă. "În 97 de ani, niciodată nu mi-a mai venit prânzul acasă."

Bărbatul întinde mâna spre uşă, aceasta trântindu-se. Un rânjet bolnav apare pe buzele lui.

Ca o umbră, creţul ajunge în dreptul Mirandei. Acesta îşi întinde mâna în pieptul prietenei mele, făcând-o să dea drumul lacrimilor şi să tuşească, sângele începând să-i curgă din gură. Nu durează mult până când acesta îşi scoate mâna, dar nu goală.

Inima Mirandei se află în ea.

Blonda cade la pământ şi eu ţip, lăsând lacrimile să curgă neîncetat. Spaima pune stăpânire pe mine şi inima îmi bate cu putere.

Bărbatul duce inima ce încă mai bate în dreptul buzelor. Îşi trece limba peste ea şi zumzăie.

"Gustos sânge."

Băieţii încearcă să deschidă uşa, eu fiind prea speriată să mai pot face ceva. Privesc trupul fără viaţă al prietenei mele şi singurul lucru la care mă pot gândi este cum o să mor în această casă.

Creţul se apropie de Daniel şi-l trage de lângă uşă. Îl apucă pe brunet de păr şi îi lasă capul pe o parte, trăgând de el până sunetul unor oase rupte răsună în cameră şi alt prieten de-al meu cade secerat la pământ.

Josh este aruncat într-un perete imediat după ce Daniel este mort şi încep să plâng şi mai tare.

Încerc să-mi înghit nodul din gât şi apăs mai tare pe cleanţă. Ca prin minune uşa se deschide şi mă rog în gând să supravieţuiesc. Ţipătul de durere al lui Josh îmi inundă timpanele şi fără să mai stau pe gânduri ies din casa blestemată.

Alerg pe alee, evitând gheaţa formată pe jos. Nici nu realizez când sunt înconjurată de copaci. Zăpada mă împiedică din a alerga mai repede. Nu mă opresc decât atunci când în faţa mea apare bărbatul ce mi-a omorât prietenii.

Cad pe spate din cauza şocului. Creţul mă apucă de păr şi mă târăşte înapoi spre casă ignorând ţipetele şi rugăminţile mele.

"Voi fii de curve, credeţi că sunteţi inteligenţi. Voi nu ştiaţi că nu puteţi învinge un demon?" El mormăie.

Văd totul în pete de culoare şi în două secunde sunt înapoi în casă.

Prietenii mei sunt întinşi pe jos în trei bălţi de sânge.

"O-o s-să mă o-omori?" Mă bâlbâi.

"Nu încă. Trebuie să faci curăţenie aici. Uite ce dezastru aţi făcut." Râde şi eu încep să plâng şi mai tare.

"Nu mai plânge! Aici nu există nici un înger care să te poată salva!" Ochii lui complet negrii mă privesc cu atâta ură şi-mi plec capul.

~~~~~~

Hehe, alt fanfic. But who cares?

Ce ziceţi, are rost să continui sau o las baltă? Votaţi şi comentaţi, vă rog.

Paa. xx