Intrăm în tr-o pădure, destul de întuneric prin zona, și foarte mulți copaci asta îmi place......nu, nu cunosc zona.
- ești bine Hanako?
- da.....doar puțin confuză.
- atunci să ne oprim!
- nu e timp, se face din ce in ce mai frig și întuneric, Oki abia mai poate doar uitete la el.
- sunt bine, facem cum vrei tu.
Spune cu glasul stins și înghețat.
- nu, Yaori poți sal ajuți tu?
- nu, am zis că sunt bine nu mie frig.
- nu fi încăpățânat, o sa îngheți și până găsim locul acela mai avem de mers.
Îmi dau pelerina jus și il învelesc ușor pe Oki.
- o să-ți țină puțin de cald.
- Hanako-
- nu mă opresc să-mi scot acum alta din gheozdan, eu sunt bine așa!
- ok....dacă tu zici.
- mă poți ajuta te rog?
- care din noi?
- sssst......
Vântul începe să bată ușor mârmurat.
- mai aveți puțin de mers, peste micul deal direct în fața, nu treceți de el și o să vedeți.
- dacă ar fi aprope Iași simți prezența!
- fi atentă
- sigur.
- am....ești bine?
- mult mai bine acum.
Înaintăm încă câțiva kilometri până vad ceva prin ceața deasă, nu pare a fi copac sau zid sau tufă mare.
Ne apropiem mai repede.
- e o casă?
- nu vă grăbiți. Stați aici să verific.
- nici gând! O-
- să stați aici!
-......
Mă apropii, da e o casă. O casă?
Bat la ușă și mă dau în spate câțiva metri. Fac asta de câteva ori. O liniște mută se lasă, momentul potrivit să ascult ori ce sunet din interior.
...
Nimic.
Mă uit pe un geam lateral dar nu văd nimic în interiorul casei. Încerc să forțez ușa dar nimic.
- deci?
Aud un strigăt din spate. Mă uit spre ei dsr tac. Încerc să mai forțez ușa dar nimic. Scot din buzunar o cheie veche, sper să se potrivească la aceasta încuietoare.
Aud o pocnitură mică în broasca ușii iar cheia se lasă ușor în jos. O scot și deschid puțin ușa. Iau postură de atac și mă dau in spate, nimic. Scot sabia din teacă și deschid ușa larg spre mine. Nimic. Încăperea e ușor întunecată din cauza ferestrelor negre de murdare. Nu a fost nimeni mulți ani aici sau nici nu pare a fi fost locuită de cineva vreo dată.
Mă întorc spre ceilalți în pași repezi.
- e liber dar să nu faceți gălăgie, nu se știe dacă e cineva prin înprejuriri.
- e liberă zona?
- momentan da, e o casă destul de măricică.
- wooow o casă?
- da, hai să mergem încet.
Îl iau lângă mine pe Oki care pare foarte nerăbdător să ajungem.
