Ajung și în sfârșit în centrul țării. Mă plimb câteva ore până vad că toți se aduna la un loc. Mă uit și eu dupa ie dar de la distanță. În scurt timp toți își continuă drumul. Îmi aplec privirea în jos stresată.
Prin fața mea trece cineva și se oprește la mine.
- ce sa întâmplat fetița?
- poftim?
Îmi ridic privirea si ma uit către persoana.
- care este și cazul tau?
- poftim? Caz? La ce va referiți?
- cum adică? Nu încerca să-ți ștergi memoria. Și parinții tăi au....fost luați?
- a....putem presupune....dar la ce vă referiți?
- acei ninja ți-au luat parintii....sau sau dus..
- ah am nu contează nu vreau să vorbesc despre ei.
- îmi pare rau că momentan nu îi pot prinde.
- sunteți un ninja?
- nu draga....tu chiar nu mă cunoști?
- imi pare rau.... mi-am pierdut memoria. Tot ce știu e că sunt singura.
- eu sunt Mizukage al acest tărâm. Am misiunea de a va proteja......dar cu acei oameni nu pot.
- va referiți la matahalele acelea. Nu înțeleg ce au cu culoarea verde.
- nu e doar asta. Dar dacă îi vezi ar trebuii să fugi de ei pentru o perioadă.
Se așează lângă mine pe bancă*
- de când ți-ai pierdut părinții?
- de mult.
- oh.....
- dar e doar vina mea teoretic. Dar nu vreau sămi amintesc.....dar totuși. Oamenii aceia ce au cu culoarea verde?
.
