Midori pov.
Mă trezesc încet cu o durere mare de stomac. Mă ridic încet și respir mai greu.
- teai trezit deci.
- buna..... teai...trezit si tu se pare. Dar de ce încă ești aici?
- am vrut să urlu cat ma tinut gura dar mam obijnuit cu frica.
Ma uit spre picioarele sale înconjurate de rădăcini.
- hm.... Noriyuki! Pot să știu de ce?
- îmi este dator.
- pentru ca lai ajutat asta nu înseamnă că acum trebuie săl ți captiv! Dăi drumul lai speriat!
- sigur ok...
Îi da drumul și se trage în spate.
- esti bine? Nu ai vreo rană?
- am....niște zgârieturi atâta tot.
- te simți bine?...auzi la mine ce întrebare. Nu prea cred.....poți să .ergi până înapoi în țara singur?
- nu conteaza. Vreau să rămân aici.
- o alegere buna zic și eu. Păi ru merg sa mânc ceva, de tine nu știu.
- nu mie foame, lasă-mă te rog. Nici nu stiu cum am ajuns aici și cine esti!
- eu....sunt un ninja de pe tărâmul apei. Am văzut cum ai fost atacat de acei tipi si am sărit să te ajut.
- tipi ăia?! Ok dar mai bine ma lăsai sa mor.
- ești normal? Nu? Num pot sa las pe cineva să moara? Adică nici victimele mele nu le torturez asa dacă înțelegi.
- clar. Trebuia să mor! Macar așa știu o treaba.
- sigur. Asculta la mine. Aici nu exista vreau. Aici exista doar pot. Nu lasa pe altii să te influiențeze. Lai ales ca o sinucidere forțată e mai rea. Mai bine chinuiete in viața, la un moment dat ori vine rasplata...ori ești mort.
- aleg mort.
- oh...
Mă adâncesc în insulă sa caut ceva fructe dar nici dupa două ore nu găsesc nimic.
Așa ca mă întorc.
- oh...va trebuii să plecam așa.
- cum adica?
- nu e nimic de mâncare. Vom înota sau vom plutii pâna în țară. Insula e goala.
- eu pot mânca sit frunze asta ma satură.
- nu nu poți. Frunzele de palmier nu sunt de loc comestibile si poți să fi otrăvit de ele.
Și dacă te atingi de ele sa le rupi o sa te doară si mai tare stomacul.
- de ce?
- o sa afli tu probabil.
- te duc eu până în țară?
- doar daca ne duci pe ambii.
- oh...prea bine.
- .....acum!
Îl trag pe băiat spre mine și cădem în apă. Iar de acolo tot negru.
*****************
Mă ridic și încep sa tușesc.
Mă uit în jur dar băiatul nu mai era.
- lai lăsat. Foarte binr.
- daca nu ai tu putere am eu. De data asta a fost cu excepție!
- înțeles. Mersi ca macar aici mai lăsat. Fix în același loc de unde a pornit totul.
Mă îndrept obosită spre ghiozdan și îl deschid. Îmi iau pâinea și încep sa mânc.
***************
Se lasă si seara iar eu nu am facut absolut nimic de când am ajuns aici.
Mă ridic, îmi iau gheozdanul în spate și mă îndrept spre primul sat din calea mea.
