Era o zi însorită de sâmbătă. Tocmai îmi terminasem bagajul pentru excursia în care plecam în 15 minute. Mama și tata așteptau rabdători să încarc mașina cu bagajele familiei.
- Ăsta-i ultimul!Sper...
La auzul strigătului mama iese din casă trăgându-l pe tata după ea, care nu avea prea mare chef de excursie, însă era timpul pentru excursia anuală la munte deci trebuia să se supună.
- Andreeaaa!!! Mișcăți fundul mai repede... eu nu stau să te aștept iar fiindcă nu știi ce ruj să alegi!
- Gata, gata! Vin acum....Doamne, zici că fugim de acasă, nu că plecăm în vacanță...
Ca de fiecare dată surioara mai mică trebuia să comenteze.
Înainte de a intra in mașina ceva mi-a atras atenția - un corb se așezase pe palierul drept al porții. Avea niște pene negre precum smoala, care în contrast cu albastrul deschis al cerului părea a fi o gaură neagră mișcatoare. Partea ciudată era că se uita fix la mine, fără a rupe contactul vizual pentru nici măcar o secundă.
Un minut bun am stat uitându-mă la acea pasăre care părea ca vrea să-mi spună ceva, insă strigătul mamei a fost destul pentru a mă readuce la realitate, memoria neacceptând să păstreze acea imagine a corbului, imagine ce mai târziu avea să mi se tencuiască definitiv pe pereții creierului.
