Noi de noi

𖣘ℕ𝕖𝕔𝕦𝕟𝕠𝕤𝕔𝕦𝕥𝕦𝕝 𖣘

Vineri 22 decembrie

O aud pe Nora strigând să opresc alarma .Cand ma ridic în loc de alarmă vad un număr necunoscut dar în același timp familiar si ma blochez pentru câteva secunde .Ma uit din nou dar de data asta ma suna Amna si raspund fara sa-mi dau seama .
-LA MULTI ANIII !!!
A răsunat în toată casa încât am închis dar nu înainte sa observ ca e 6 dimineata .Ma spăl pe față cu apă rece sa ma mai dezmortesc putin ,dar simt mirosul nevinovat al clatitelor .Întru în bucătărie si sterpelesc repede cateva  fugind înapoi în pat .Pe hol dau de Nora .
- Cum de te-ai trezit asa repede ?
Nu apuc să-i răspund pentru ca sunt deja în pat înfulecand clatitele. NUUU SE POATE ,E DEJA VINERI ? Asta înseamnă că am împlinit 18 ani ,dar asta mai înseamnă și....... ,suna telefonul înainte să termin propoziție, e Briana .Nu am chef acum sa vorbesc cu ea ,mai ales dupa discuția de ieri ,asa ca îi închid si mai mușc dintr-o clătită.Deci, am 18 ani ceia ce înseamnă că am sa primesc medalionul familiei .Stiu ca si Lisa a primit unul dar nu a avut voie să-mi spună care e faza cu el ci doar ca e foarte împortant ,atât. Însa  mama avea responabilitatea asta. Mie dor de ea ,de ele........
Termin clatitele si încep să mă îmbrac cu niste blugi cu talie si cu o bluza mai lungă în spate si mai scurtă în fața. De data asta nu am nici un chef de ondulat păr așa că îl piaptănă putin .
Înainte să plec Nora ma opreste ,îmi urează la multi ani si îmi întinde o cutie mica roșie .Nu vreu să o deschid acum , aici langa Nora asa ca iau cutia cu mine la școală  .În fața casei o vad pe Briana care ma asteapta de mai bine de 3 minute în mașină ,se vede pe fata ei dar cand ma urc in masina  îl zăresc pe tipul care ma condus ieri în clasa mea ,Eden cred .Ne salutăm si rămânem  amândoi  în tăcere .
- Deci ,cum sărbătorim cei 18 ani ai tai Erica? zise Briana
-Uh...sincer chiar nu vreau sa fac mare tam tam din asta .Eden îmi arunca pe furiș o privire surprinzătoare dar apoi se uita in alta parte .
-Ei haide  , nu împlinește în fiecare zi 18 ani  trebuie sa sărbătorim cumva .Hai la mine acasă dupa scoala  ,sigur găsim noi ceva de făcut.
-Bine.....nu puteam sa o refuz .
Cand eu si Bree ne îndreptăm spre clasa o întreb care e treaba cu ea si Eden .
- Glumești ,nu ? E fratele meu mai mare  ,parca îți spusesem ieri cand îți făceam acel mic tur .
- Ah  scuze cred ca am uitat ,am avut multe pe cap atunci.
- Te înțeleg.

În pauză îmi iau mâncarea si ma așez la singura masa liberă căutând-o cu privirile pe Bree dar în loc să o vad pe ea  îl zăresc pe Eden  care se așează langa mine .
- Ai uitat asta în mașină  cand ai coborât azi dimineata. Îmi întinde cutia data de Nora înainte sa plec .
- Multumesc ,nu mi-am dat seama .Nu apuc sa mai spun ceva pentru ca Briana îsi face aparitia .
- Deci  ne vedem la mine dupa scoala  , da ?
- Sigur .

  Ajung  acasă si îi povestesc  Norei despre petrecerea organizată de Bree în cinstea mea dar nu se opune , ba chiar ma ajuta sa îmi aleg rochia .

-Asta cred ca ti se potriveste , mama ta ar fi  vrut sa o porti cand înplinesti 18 ani. Mi se întristeaza fata  pentru cateva minute dar ma grabesc sa ajung în camera mea sa nu ma vada .
Lacrimile mi se prelung în tăcere pe piept si plâng , e ceva ce am învățat acum mult timp .Nu e drept , nu e drept deloc , le vreau înapoi aici cu mine în New york sa le strâng în brațe  sa le spun  cât de mult le iubesc  si ca îmi pare rau ca nu am fost eu în locul lor .

Într-un final ajung  în fața casei lui Bree  , si ma întâmpină Eden .
- Wow ,arăți..............minunat.
- Erica ! Haide întră ,pe tine te așteptăm .
Ma împinge dea binelea înăuntru fara sa apuc să-i mai spun ceva lui Eden.
Ma conduce într-o încapere mare decorata foarte bine si plina de oameni  pe care nu îi cunosc , sau cel putin nu  încă.

  Amețesc puțin și văd cum se mișcă toate în jurul meu dar nu pot lăsa ca Briana să vadă asta ,așa că găsesc repede o scuză bună ca să pot ieși de sub brațele ei .                                                                       -Trebuie să merg până la baie .                                                                                                                                      -Ok , te aștept sus pe terasă .

Mă îndepărtez de toată agitația din sufragerie si întru într-o încăpere plină de fotografi înrămate în diferite forme și dimensiuni .În cea mai mare se află părinți lui Bree înpreună cu ea și Eden uitînduse unul la altul zînbind .Dar asta nu e singura fotografie cu ei , colțul camerei e plin de asemenea fotografi.Singura poza de familie pe care o am e făcută în fața casei din Franta , înpreună cu Mama și Lisa chiar înainte de accident.

-Hei , ce faci aici ?                                                                                                                                                                  Tresar și dau ochi cu Eden.                                                                                                                                              -Ăm......căutam baia  .                                                                                                                                                          -E fix în partea cealaltă la stânga .                                                                                                                                  În nici două secunde dispar din fața lui stânjenită de mica noastra discutie .Apoi mă amestec printre mulțimea de oameni din sufragerie până ce dau de scările ce duc la terasă și unde o găsesc pe Briana .                                                                                                                                             

-Hei !                                                                                                                                                                                            -Hei , ți-a sunat telefonul de mai bine de 10 ori ,sper că nu te superi că l-am luat.                                  -Nu , e ok .Printr-un simplu gest îmi întinde telefonul.Toate apelurile sunt cu numărul de azdimineata .Sun înapoi și îi recunosc imediat vocea dar parcă ceva din înăuntrul meu nu vrea să creadă  și las să curgă o lacrimă .                                                                                                                                   -Lisa ?