Prolog

23 7 5
                                    

Lumea este rea și nu ai ce să discuți despre asta, nimic nu este cea ce pare și viața până la urmă este un nimic. Cel puțin așa gândeam eu, o femeie de 19 ani care am ajuns într-un fel sau altul un detectiv căutat. Știu, știu, mi-am ales această meserie care pentru unii este ciudată, pentru alții dificilă iar pentru unii este pur și simplu ceva care îți inspiră frică de moarte. Ei bine pentru mine este meseria potrivită, chiar perfectă aș putea spune.
Chiar acum fiind în clădirea imensă cu geamuri mari, privind dosarul din mână mea în care sunt scrise câteva informații, oamenii ăștia nu prea îți dau silința la găsit informații. Se așteaptă să pocnești din degete și să le ai în față. Cu toate astea informațiile se află cel mai ușor, asta desigur din punctul meu de vedere. Niciodată nu m-am aștepta să îmi de informații mai multe decât o poză în care au mască oricum, și câteva indicii cum ar fi Culoarea părului și informația cea mai  tâmpită, ce gen este, este cel mai ușor de aflat, până la urmă este evitent, doar nu te uiți la o fată și spui că este băiat, ar fi o prostie și mai mare.

Copertă făcută de --ashes.

Crimă, pedeapsă sau păcat? Where stories live. Discover now