Noi de noi

✈︎ ℕ𝕖𝕨 𝕪𝕠𝕣𝕜 ✈︎

Astea sunt ultimele cuti de despachetat spuse Nora ,aruncandu-mi o privire si zise:
-Erica ,stiu ca te tot gândești la ce va urma acum si ca ai multe întrebări dar promit ca va fi mai bine.
Începe să despacheteze cutiile așteptând să zic si eu ceva .
Sincer,chiar nu stiu ce să-i răspund în momentul ăsta, așa că am sters-o pe ușa din spate afară din casă împreună cu tote gândurile mele .Încep să mă plimb pe strada din fața casei, fiindcă nu cunosc așa bine New york-ul. Nu vreu sa credeti ca nu ne înțelegem, dar după anul trecut m-am distanțat de totă lumea. Peste 2 zile împlinesc 18 ani. Anul ăsta nu îmi doresc absolut nimic, ba chiar ca ziua aceasta să nu existe.
Aud melodia telefonul meu dar pe când să răspund sunt speriată de un trecător care mă împinge si ghici ce, îmi scap telefonul. Perfect! numai asta mai lipsea .Îl ridic si raspund ,era mătușa mea spunând că e gata cina si sa vin acasă. Pe drum spre casă mă apucă amețeala si parcă retrăiesc iar frânturi din accidentul de anul trecut , iar apoi văd negru în fața ochilor. Aud vocea Norei dar vorbește cu altcineva, încă nu îmi pot da seama fiindca sunt putin amețită si văd cu blur. Doar după câteva minute îmi revin in fire si mă ridic din pat , exact când intră ea pe ușă și se uită cruciș la mine.
-Să nu crezi că te ridici din pat!Ai leșinat în fața casei.
-Bine.....raspund eu sec .
Credeam că am terminat cu tote amțelile astea de la atacul de panică cauzat de accident.Lăsând asta la o parte îmi văd telefonul zgâriat pe noptiera de lângă pat. Îl ridic si am peste 100 de mesaje de la Amna , prietena mea ce mai bună. Drept e ,că înainte de a lua avionul din Franța către New york nu am mai vorbit cu ea sau mai bine spus EU nu am mai vorbit cu ea. Am promis că am sa o sun în fiecare zi pe video ,dar asta e o problemă pentru mâine. Acum,aici, vreu să clarific unele lucruri.
Ziua următoare mă trezesc devreme deoarece e prima mea zi la școala Hillton ,una dintre cele mai bune din câte am auzit .Îmi aleg blugii preferați negri ,iau hanoracul norocos gri ,si îmi ondulez puțin părul . (doar de efect ,cine crezi că are timp dimineata la 7 ,de așa ceva ) apoi plec spre școală . Bun ,mai am doar 2 străzi și ajung .Trebuie să-mi aranjez putin gândurile:

1. Nu da tot din casă !

2. Așezăte cât mai în spate posibil , fiindcă așa te vor observa mai greu sau de preferat chiar deloc

3.Să nu spun vreo prostie,cum se mai întâmplă , uneori sub presiune
Și 4. FII TU ÎNSATI!!
Dacă vă întrebări ce sunt cu regulile astea nu dati vina pe mine cea de acum, ci pe fetita de 9 ani împreună cu Amna bineinteles .Am ajuns în fața școli Hillton .Ca și clădire e mare, mult mai mare si dotată ca cea din Franța. Of ,ar fi mult mai ușor să găsesc clasa de engleză dacă ar avea harta școli sau așa ceva .Într-un final dau de o clasă ,dar nu am apucat bine să citesc si dau buzna într-o clasa de chimie .Vă dati singuri seama ce sentiment am ,acum că tote privirile se îndreptase înspre mine , a si fi vrut să dipar în acel moment,sincer .Cred că stiti cu toți poveștile cu titlul fata cea nouă si înțelegeți ce zic .Profesorul își dăduse seama ca eram noua aici :

-Eden , condu domnisoara în clasa ei ,te rog .
Mi sau înmuiate picioarele cand am auzit ,dar apoi am ieșit amândoi din clasă și mergeam pe hol .Trase cu ochiul către orarul meu cred ,altfel nu știu de unde ma condus la clasa mea .Ma bucurat faptul că prinsesem un loc în ultima bancă ,cea ce era perfect .
Până acum înafara de faptul că am încurcat clasa e totul bine . Faptul că nu eram singura ce întarziasem mă liniștise, văzând o fata timidă , cautanduși loc într-o bancă,nu că eu nu eram mai timidă. Aflasem mai tarziu care e numele ei ,si anume Briana .Purta o pereche de pantaloni albastri închiși cu talie si o bluză mov simplă cu niste adidași negri de firma ,iar părul era blond prins într-o coada ridicat sus ,drăguță daca ma întrebați pe mine .Orele se terminase mai repede decat am crezut ,așa că am dat o tură prin școală .Când am întrat în bibliotecă ,un suc de portocale fu aruncat pe mine ,tocmai pe hanoracul meu norocos gri .Cand îmi ridic privirea o recunosc imediat pe Briana cu o moacă putin socată.
-Amm.......scuze ,nu am vazut pe unde mergeam .Tu esti Erica Shmit, nu ? Fata cu accidentul acela așa-i?
-Da .......am zis, nu mă așteptam ca cineva să știe despre accident ,sau cine sunt eu .
-lasă-mă să mă revanșez cu alt hanorac .
-Nu e nevoie ,stai liniștită . Chiar nu era nevoie ,mătușa mea îl putea face ca nou în mai putin de 5 minute ,serios. -Atunci lasă-mă să îți fac măcar un tur al New York-lui în schimb.Dă-mi numărul tău de telefon și am să îți trimit mesaj mai târziu . Am făcut schimb de numere de telefon ,ne-am luat la revedere și am plecat acasă.Nu mă așteptam la o așa persoană deschisă ,fiindcă am avut parte de multe prieteni false și multe altele.Totuși ,mă neliniștește teribil faptul că știa despre accident .Nimeni de aici nu dădea semne că ar fi știut .Mai tare mă tem despre ce părere o să își facă despre mine ,dar am timp să o schimb cred și sper. Ajung acasă și mă întâmpină Nora cu desertul meu preferat ,tiramisu .Îi povestesc despre Briana ,dar nu și de îndemânarea mea cu clasa greșită și zice:
-Cred că asta e o ideie bună ,să ieși și tu puțin să cunosti orașul dar si alți oameni .
-Cred că ai dreptate .Apoi încerc să plasez întrebarea care mă neliniștea.Nu ai spus nimănui despre accident, nu?
-Binențeles că nu ,de ce , s-a întâmplat ceva?
-Nu s-a întâmplat nimic ,mint eu și plec în camera mea chiar înainte să mă sune Amna.

-Ce faci fato,mie dor de tine . Cum e școala acolo ,tre să fie tare nu ? -Da ,foarte ......
-Ei haide ,care e problema ,cum a fost prima zi ?
-Exceptând faptul că am intrat în clasa greșită ,și a plouat cu suc de portocale pe hanoracul meu gri norocos totul bine .
-E mai bine decât mi-am imaginat eu să ști ,zise în glumă Amna .
-Tre să închid acum ,dar mai vorbim .După ce am vorbit cu Amna ,am deschis dulapul de haine și am tras repede pe mine niște blugi și un pluvăr mov ,primit de la Amna dar defapt și ea avea unul la fel .

Bâzâie telefonul și Briana mă anunță că în 5 minute e în fața casei .Încerc sa-mi prind părul într-un coc dar nu reușesc așa că îl mai ondulez puțin .Mă uit înainte să plec în oglindă și nu arăt rau chiar de loc ,arunc repede portofelul în geantă și o aud pe Briana clacsonând ,și ies afara din casă lăsândui un bilețel Norei findcă dormea ,în care am scris că am plecat.Intru în mașina neagră a Brianei .Pornește muzica dar nu înainte de am spune că mă duce în parcul central al orașului.Pe drum nu prea am vorbim ,findcă am și ajuns .Coborâm ,ne luăm o cafea și ne plimbăm in parc încercând să ne cunoaștem mai bine .

-Deci, ....începe Briana, ești singura care a supravețuit incendiului ,nu?
-Da.....zic eu ,cu toate că mai bine nu o făceam .
-De ce zici asta ?
-Findcă de atunci nimic nu a mai fost la fel .Briana nu știe ce să spună dar totuși încearcă.
-Dar cum s-a întâmplat mai exact ,am auzit doar zvonuri ,nimic real .
-Era vineri seara când Amna ,prietena mea mă aducea acasă din exursia cu școala.Am întrat în casă și parcă simțeam miros de fum dar nu am băgat de seamă .Nu vedeam pe nimeni în întâmpinare ,așa că am urcat în camera mea .Dar când am deschis ușa am văzut-o pe mama întinsă pe jos și geamul meu era larg deschis.Când am intrat cu totul în camera mea , cu ultima ei răsuflare îmi făcu semn să plec dar nu am înțeles la timp doar după ce am văzut flacăra uriașă din jurul meu și pe Nora țipand după mine .Chiar în acel moment parcă o auzeam și acum cum mă strigă cu disperare.Fiind copleșită de situație stau nemișcată până ce Nora mă scoase afară din casă ,însă imediat după aceia am un atac de panica și după văd negru în fața ochilor . Mă trezesc într-un pat de spital cu Amna și Nora lângă mine .Mai târziu aflu că nu doar mama mea era în casă în acea noapte ci și sora mea mai mare Lisa.Am avut al doilea atac de panică și asta a fost viața mea atunci .Însă am rămas cu amețeli și coșmaruri de atunci.
-WOW!Ai trecut prin multe .Nu cred că aș-i fi putut face față . Ne așezăm pe o bancă .Încep să văd și aud iar frânturi din accident ,amețesc dar o strâng pe Briana de mână dar deageaba ,iar văd negru în fața ochilor .O aud pe Briana strigându-mă .Îmi revin și mă rădic ,o văd cu o față speriată .O anunț că nu e nimc grav (cel puțin așa cred )și să ne continuăm turul nostru.Ajung acasă și îi arăt mătuși mele ce mi-am luat din mall înpreună cu Bree ,findcă micul nostru tur nu se putea încheia fără el .Mânânc cina în timp ce mai povestesc cu Nora ,apoi merg să fac un duș rece și mă pun în pat ,asta după ce am vorbit iar pe video cu Amna .Îmi adun gândurile puțin și îmi închid ochi dar când fac asta o văd pe mama întinsă pe jos în casa noastră spunandui ceva Lisei însa vad mai clar medalionul ei decat pe ea și îi-mi deschid ochii repede la loc .Dupăm o bună bucată de vreme reușescsă adorm .