Latino Lover

C A P I T O L U L 49

M-am întors învinsă spre ușa de la casă, încercând să o deschid și pe aceasta. La naiba, era încuiată! am icnit nervoasă, simțindu-mă neputincioasă. Simțeam de câteva zile că Valentino nu mai avea entuziasmul de weekend-ul trecut, însă am tot ascuns asta, sperând să fie doar o altă exagerare de-a mea.

Am oftat greoi neștiind ce să fac, era întuneric, cerul înstelat începea să se acopere cu nori și Valentino nu părea că avea să îmi răspundă. Cum ar fi trebuit să procedez?

Te simți bine?

I-am scris mesajul în timp ce m-am așezat cu fundul pe scările reci. Nu îmi venea să mă întorc acasă pentru că îmi fusese incredibil de dor de el și voiam să petrecem puțin timp împreună. Mâine ar fi trebuit să ieșim în club și nu am fi avut timp să interacționăm foarte mult, iar duminica era ziua de după club cu mult somn și cu un drum lung spre orașul în care lucram.

Valentino, Valentino, ce se întâmplă cu tine? Niciodată nu îmi spui ce ai în minte, preferi mai bine să mă minți cu zâmbetul pe buze și să faci cum vrei tu. Poate crezi că nu am observat până acum, însă te cunosc mai bine decât ai tu impresia că o fac și simt că ceva e neînregulă cu tine.

M-am hotărât în cele din urmă să iau cheia de rezervă de sub ghiveciul masiv și plin de flori de lângă scări, unde pe lângă câteva gângănii care și-au găsit casa în mediul umed și întunecos zăcea o pereche de chei argintii. Le-am apucat precaută între  degete căci eram speriată de gândacii care mișunau pe lângă ele și imediat ce le-am luat, m-am îndreptat spre ușă.

Imediat ce am deschis ușa, am fost surprinsă de un aer călduros și parfumat, dar și de un întuneric pe care nu mi-l doream în momentul de față. Mi-am descălțat pantofii la intrare și am aprins lumina, fiind surprinsă de aceași ordine atât de specifică lui Valentino. Am pășit reticentă pe covorul din living, îndreptându-mă spre zona deschisă a bucătăriei.

După cum arăta casa, Valentino era plecat de acasă de dimineață, cel mai probabil. Omul era la muncă, iar eu îmi făceam tot felul de idei și scenarii care de care mai tâmpite.

Hmm, poate ar fi trebuit să gătesc ceva în caz că era înfometat, ar fi fost un gest drăguț, nu? Gândește-te la ceva, Madena. Zis și făcut, câteva zeci de minute mă prezentam mândră cu o salată cu pui și cu placinta mamei care era la cuptor pentru a-și păstra căldura și prospețimea.

M-am rezumat în cele din urmă la a privi somnoroasă cum timpul trecea pe lângă ochii mei, opt devenise nouă, nou devenise zece apoi unsprezece și într-un târziu douăsprezece. Eram convinsă că părul meu devenise o epavă la propriu după ce mi-am trecut degetele prin păr de cel puțin o sută de ori și mă gândeam dacă procedasem corect să intru în felul ăsta în casa lui, distrugându-i intimitatea într-un oarecare fel.

Aproape că am adormit pe scaunul de la masa de la bucătărie când am auzit câteva zgomote de afară și mai apoi ușa a părut că se deschide. La naiba, la naiba. Aveam atâtea emoții de parcă aș fi ieșit acum la prima întâlnire cu el.

Mi-am întors capul spre el și am întâlnit un Valentino surprins să mă găsească în casa lui, la masa lui mai exact. Arăta bine și trebuia să remarc că nu părea că ar fi muncit pe undeva astăzi. Părul lui ușor ondulat îi era aranjat foarte frumos și ondulat, purta celebra lui geacă de piele și pantaloni care îi complimentau frumos picioare, haine pe care nu le-ar fi purtat dacă ar fi reparat mașini.

— Hei, l-am salutat stângaci în timp ce m-am ridicat ca o împiedicată de la masă. M-am dus direct spre el și l-am îmbrățișat, fiind surprinsă de o îmbrățișare strânsă din partea lui Valentino.