Îndrăgostită de diavol

Capitolul 1

       Ploaia spăla pământul cu ciudă, ca și cum l-ar fi pedepsit că s-a murdărit în jocul zilei. Cerul era scăldat în culorile apusului. Ușa de la intrare se deschise fără mult zgomot și pe ea intră Rebecca, extenuată de chinul zilei de joi. Își scoase încălțările cu toc, eliberându-și picioarele amorțite. Adulmecă singurătatea și plăcerea liniștii unei seri de vară. Se îndreptă către fereastra balconului, admirând picăturile de ploaie ce lovesc nervos sticla geamului.
Le numără din plictiseală:
1...,
2...,
3....
   Își imagina cum ar fi să fie și ea o picătură, liberă în imensul spațiu atmosferic al pământului, să fie capabilă să își aleagă locul unde să aterizeze și să zboare ca un spirit sălbatic în neant.
    În apartamentul ei predomina întunericul, doar o lumină difuză a unui led oferea vizibilitate obiectelor din jur. Cu pași înceți și eleganți, așa fiind ea un spirit molcom și senzual, se depărtă de fereastra rece și își așeză trupul pe patul moale. De la visarea cu ochii deschiși trecu subit în lumea visului propriu-zis.
     Noaptea s-a lăsat peste oraș de-a binelea. Totul era într-o tăcere mortală, ca și cum viața ar fi amorțit și ea într-o secundă eternă. Până și ploaia încetase. Totul s-a cufundat în umbre. Cortina de la geamul întredeschis începuse să fluture încetișor, de parcă cineva o provoca. Dintr-o dată, în acea atmosferă de mormânt o șoaptă a unui glas profund și masculin a instigat să tremure până și particulele de praf de pe raftul cu cărți. Chiar dacă a fost abea audibil, Rebecca a tresărit din somnul ei pașnic, simțind o chemare ciudată și misterioasă. Trecu cu privirea întreaga încăpere, fără a deduce vreo mișcare vie. Doar cortina de la geam mai flutura, acum cu o intensitate mai mare, parcă cineva ar fi trecut cu viteza unui fulger prin ea. Rebecca, total confuză de sentimentul ce îi agita inima, se îndreptă către geam ca să-l închidă, crezând că adierea vântului de vară provoca cortina în jocul lui. Încercând să se auto-convingă că totul a fost doar un vis, se culcă din nou cu fruntea copleșită de o sudoare rece.
    Și totuși, aceasta nici nu bănuia că acea prezență necunoscută de conceptele fizicii o va cerși până la ultima suflare...