Sentimente pierdute

Viata mizerabila

Viata. Hm. Cine o poate descrie? Nimeni! Se aud zvonuri, dar...ahh la dracu!! Sunt satula de atatea nimicuri care aud. Sa ii i-a dracu pe toti! M-am saturat de tot!! Nimeni nu ma intelege si nu ma apreciaza. Familie. Ce cuvant frumos pentru unele persoane, dar pentru mine, e iadul pe pamant. M-am saturat de asa zisa mea familie. Tot ce stiu ei sa faca este sa ceara de la mine imposibilul si sa critice. Ajunge!! Sunt satula de toti. Asta numesc ei viata buna?! Sa ai bunurile materiale necesare pentru a duce o viata buna. Îhh. Cred ca au uitat ca am nevoie si de afectiune. Dar macar ei stiu ce inseamna asta? Tot ce fac este sa-mi scoata ochii de fiecare data cand imi cumpara ceva, mereu imi spun "Ti-am facut toate mofturile, ti-am cumparat tot ce ai vrut, iar tu nu sti decat sa ne dezamagesti". Uneori spun lucruri si mai urate. Unele cuvinte chiar dor, mai mult decat cred ei. De ce ma tot chinui?!  Nu ma inteleg si ma simt neiubita si neapreciata...si pentru asta increderea mea in ei moare cu fiecare suferinta pe care ei mi-o provoaca. Doare! De asta sunt sigura...doare al naibi de rau, dar pe degeaba, lor nu le pasa. Sunt satula!! Vreau ca totul sa se termine dracu mai repede! Nimeni nu merita sentimentele tale!! Mai bine ai fi singur, fara familie, doar tu si visele tale. Sunt satula si de asa-zisi mei prieteni, care pentru a avea orice chestile minuscula sunt in stare sa in injunghie pe la spate. Halal oameni. Sunt dezamagita ca nimic nu poate fi perfect, chiar daca ai fi si in Rai. Dar dupa toate astea am invatat ceva, dupa fiecare moment dureros prin care treci...nu poti sa il dai inapoi si sa schimbi trecutul...Niciodata nu vei putea.