Sentimente pierdute

Inocenţa

"De ce inocenţa ne bucură? Doar pentru că e pură? Şi ce o face să fie aşa de pură? Doar pentru că nu ne poate face rău? Ei bine, nu e doar atât. Ne place atât de mult inocenţa pentru că noi suntem cele mai sadice persoane. Căutăm inocenţa pentru că nu reprezintă o ameninţare şi pentru că o putem distruge, încet şi fără milă.

În ce mod? În cel mai dureros mod posibil. Ne infiltrăm în inocenţă într-un mod subtil şi o facem să se ataşeze de noi, apoi când credem că e în stare să-şi dea viaţa pentru noi începem partea a doua a planului, distrugerea ei. Mai întâi prin cuvinte, iar apoi prin fapte şi în cele din urmă când inocenţa e distrusă ne uităm la ea şi îi zâmbim frumos. Ori, mai simplu ne batem joc de inocenţă în cel mai jalnic mod posibil, chiar dacă ştim că nu e bine.

Orice ar fi ştiu că o facem. Distrugem inocenţa şi ăsta nu e un lucru bun. Mai târziu o să ne dorim inocenţa în viată noastră din nou, dar o să fie prea târziu. Deja noi o distrusesem."

Doar câteva cuvinte aruncate aici. Sper să-mi fi ieşit ceva. Melodia nu are nici o legătură cu ceea ce am scris eu, doar că îmi place şi m-a inspirat puţin.