Sentimente pierdute

Tradarea...O farama din gandurile mele...

"Astept cu desavarsire ziua cand va plati pentru ce mi-a facut. Merita ce e mai rau. Nu, nu e grav, pentru el, dar pentru mine tot doare. Asa cum il va durea si pe el pentru ce mi-a facut. De ce totul e asa de complicat?! Daca nu pot sa-l am eu...nu o sa-l aiba nimeni. NIMENI! Am suportat prea mult sa fiu tradata. M-am saturat sa plang meru cand pun capul pe perna. Cand inchid ochii si imi aduc aminte mometele petrecute impreuna. Ohh...ce rahat. Asta a fost la inceput. Cand era interesat de mine, nu ca acum, cand umbla dupa fetele cele mai "bune". Ohh...serios! Macar de aia era buna. Dar e o distrusa si ea, e vai de capul ei. Cate parsoane au "intrat" in ea. E un prost! Ea e o curva! Combinatia perfecta. Iar eu? Eu ce sunt?! Sigur ca da...Cosmarul lor. Persoana care nu le da reptul sa fie impreuna. Exact! Amandoi o sa arda in Iad! Chiar daca stiu ca mai tarziu voi plati pentru faptele mele. Macar stiu ca aici, eu voi face legea. Si voi incepe exact cu ei."

Luni: 20:14

"Am in fata prima tinta.Ea...O urmaresc de ceva vreme. Sunt amandoi defapt, dar ea va fi prima victima. Nu! Ii aduc impreuna intr-o capcana. Locul lor preferat...Unde e? Stiu! In spatele polovalentei. Un loc numai bun pentru ami pune planul in actiune."

        22:34

"Sunt inca impreuna. Exact cum am presupus. In spatele polivalentei. Locul potrivit. Acum e momentul totul e pustiu. Scot lanturile si sarma ghimpata dintr-o geanta mai folosita si ma duc spre ei. Ei raman uimiti. Totul sa intamplat prea repede pentru intelectul lor scazut. Au opus rezistenta, dar i-am capturat."

       22:59

"Sunt amandoi in lanturi. Bine. Acum sarma ghimpata. Gurile lor sunt acoperite cu banda adeziva. Perfect! Infasor sarma ghimpata in jurul lor si totul iese cum am planuit. Le infor acel "colier" din sarma ghimpata si in jurul gatului. Le strang bine, ca sa ii raneasca. Un pic de sange se scurge din gaturile lor firave si pline de urme de muscaturi. Ohh la dracu. S-au muscat si si-au lasat urme ca animalele. Ce idioti. Sangele le curge abundent. Perfect. O imagine terifiant de placuta. Ohh serios?! Fetita plange? Sa-mi fie mila? Pe dracu. Ei nu i-a fost mia de mine. Nici mie nu-mi e. Sa moara in chinuri, asta merita! Si asta si va pati. Datorita mie bineinteles. Ahh si el? Nu ii este frica? Serios?! Pe cine crede ca pacaleste. Il cunosc. Face pe el, dar vrea sa para mai cu mot. Pentru a le face suferinta si mai mare le spulg banda adeziva de pe gura si il las sa se planga. Ohh ei ii curge sange de la botic. Ce sa zic. Dar el tot cocos se da. Ha ce dobitoc."

-De ce ne faci asta? Nu ai nici un drept! Ce ti-am facut de ne faci asta? "Ohh te rog. Uita-te la tine. Faci pe tine si te mai dai si mare. Hmmm sa vedem ce sa ii fac ca sa ii inchid gura...Ohh am gasit." 

-Ouuu mai taci! Uite dovaza cu ce mi-ai facut! Ma-i inselat cu o tarfa! Si sa nu te mai aud comentand, ce ai spune de o mica "operatie" ? O mica zgarietura. Nimic mai mult. "Am luat cutitul din ghiozdan si i l-am infipt in umar. Si-a oprit un tipat. Ca sa fie si mai rau am intors cutitul in rana. A tipat cat a putut de tare. Dar in jurul nostru totul era pustiu. Ce idioat. Ohh si ea...Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrajii ei imbujorati. Sub barbie, in zona gatului, lacrimile se prelingeau pe rani. Ea nu putea scoate nici un sunet. Inghitea din cand in cand in gol si o vedeam strambandu-se de durere. Ce placere! Ce placere! Iau cutitul si il infing in pulpa picorului. Il scot si mai continui facand asta de vre-o 5, 6 ori. Ea deja era pe moarte. Dar nu vroiam asta. Am luat spirtul din ghiozdan si i l-am turnat pe picior. Atunci ea a urlat de durere. Avea vocea deja ragusita. Cand a tipat sarma i-a intrat si mai tare in gat. Ohh saraca de ea. El se uita la ea ingrijorat. Mititelul de el. Ca sa fiu corecta, iau cutiul si ii fac o taietura mica, dar adanca pe fata. Ohh ce frumos ii curgea sangele. Parul acela saten...ochii aceia caprui ma implorau sa le dau drumul. Ohh ce pacat ca nu puteam sa fac asta. E vina lor. Ei au vrut asta. Si parul acela blond al ei. Ohh ce as las-o cheala. Dar ea nu merita asta, merita mult mai mult de atat...si asa va primi. Ma intorc la ea si continui sa o  chinui. In cateva minute tot corpul ei firav era acoperit de taieturi mici si mari. Si se vedea cu ii curgea sangele din ele. Ce priveliste terifianta. Ea lesina si ma intorc la el. El...ohh cat ma bucuram sa aud asta inainte. El se uita la el cu lacrimi in ochi. Si tipa la mine:"

-De ce i-ai facut asta?! Cu ce ti-a gresit ea? Eu sunt de vina! Las-o sa traiasca. "Apoi isi domoli vocea si isi drese glasul." Te implor...las-o sa traiasca...

-De ce sa fac asta? Ea nu te-a parasit cand eu am implorat-o. Meritati sa fi-ti amandoi chiunuiti. "Iau cutitul si execut aceasi manevra si l-am umplut si pe el de taieturi. Dupa cateva ore de chinuri groaznice, doar cu el, ca ea era lesinata, am ecis sa termin misiunea. Eram deja plictisita si nu mai aveam reacti de la ei. Erau deja obisnuiti cu durerea. Ohh ce pacat. Am lasat cutitul jos si le-am dat lanturile jos, le pun in ghiozand, iau apoi sarma cu multa grija si le-o dau jos. Iau o bucata de panza alba din ghiozan si am pus rivanol pe ea, dupa am tamponat incet ranile ei, dupa ale lui. Am luat cutitul, si totusi i-au durut ca si pe mine, acum vor muri asa cum a murit speranta din mine. Dintr-o singura miscare i-am infipt cutitul in inima ei. El...am cazut indurerata in genunchi in fata lui. Ma uitam la el si siroaie groase de lacrimi au incepu sa-mi curga din ochi. El induiosat m-a luat in brate, desi ranile inca il dureau. Eu l-am strans in brate, vroiam sa nu-i mai dau drumul. L-am iubit, inca il iubesc si nu vreau sa-l pierd."

-Te iubesc! Nu vreau sa te pierd. Disperarea ma adus la asa ceva. Eu...

-Nu trebuie sa imi dai explicati. E vina mea. Nu am stiu ce simti, si nu am stiu prin ce treci. E numai vina mea. Dar acum, trebuie sa termini ce ai inceput. Nu te inmuia, merit asta...Eu sunt de vina. Te iubesc! Acum! " Si ma smulse din bratele lui si tipa din nou Acum!, iar eu speriata din pur instinct am bagat cutitul fix in inima. Nu pot sa cred ce am facut. A murit...chiar a murit. L-am luat in brate si am inceput sa plang si mai tare. Privesc in gol si ma opresc din plans. E prea tarziu, e vina lor. Au primit ce au meritat. Acum nu mai am nici un rost in viata. Politia va veni dupa mine. Ma vor gasi, si ma vor chiunui. Dar nu...Toti care mau facut sa sufar, toti vor plati. Am strans din dinti pana cand i-am simtit crasnind. Mi-am strans toate "instrumentele" si am plecat. Ei au ramas acolo, intr-o balta de sange. Imi repetam in truna "Au primit ce au meritat". Si e adevarat. Am mers pana cand nu imi mai simteam picioarele...si nu ma opream. Mergeam spre nicaieri. Nu ma mai durea, nu ma mai simteam istrusa si indurerata, dar totusi un gol a ramas...un gol care nu va outea fi umplut niciodata. Dar a aparut un nou "sentiment" in mine, o noua dorinta. Dorinta de a ucide...Omoram tot  ce prindeam, toate persoanele care treceau pe langa mine, toti pe care ii vedeam. Am "luat" o noua "unealta" , un pumnal si o sabie cu lama lata. Si cum trecea cineva faceam totul repede si fara zgomot. Ohhh acel sentiment straniu pe care il am, acel gol care pare sa fie umplut cu fiecare persoana moarta. O satisfacie implinita. Politia nu ma gasea. Nu stia cine putea face asta. Nu vor banui niciodata o fata blanda si buna ca mine. Dar acea persoana nu mai traieste de mult in mine."

Vineri: 18:26

"Toti vor plati! Cu viata..." -Asta a fost ultima data cand am vorbit. Ultima data cand am gandit rational.-

               ~Si crimele continua...Atat timp cat voi trai. Totul din cauza lui...~

Deci o idee cam sadica, dar m-am simtit bine sa arat si aceasta parte din gandurile si imaginatia mea.