Sentimente pierdute

Ce mod jalnic de a murii

"Mergeam, mergeam incontinu fara sa stiu unde anume. Era seara, iar pe strada luminile se aprinsesera deja, dar magazinele erau inchise. Oare cat era ceasul? Nu imi aduceam aminte nimic. Stiu ca eram imbracata cu o rochie neagra pana deasupra genunchilor, niste pantofi negri cu o funda gri in fata si o curelusa deasupra gleznei, tot de culoare gri si o jacheta crem descheata. Totul era in ceata, si vocile oamenilor le auzeam parca "bruiate", ca la radio, capul simteam ca imi explodeaza, iar ochii ma usturau si simteam ca imi iau foc plamanii. Simteam cum machiazul imi era intins pe toata fata, dar ce ma ingrijora cu adevarat era durerea din sold. Am pus mana pe soldul drept si imediat am sitit fiori de durere prin tot corpul. Mi-am simtit mainile lipicioase si un miros continuu de sange nu imi dadea pace. Eram complet ametita si mi-a luat mult timp pana mi-am dat seama ca sangeram. Panica si-a facut loc si imediat am inceput sa-mi revin atat cat aveam nevoie ca sa incep sa gandesc cat de cat normal. Secvente din seara asta mi-au umplut mintea si am inceput sa tremur toata. M-am oprint undeva pe o banca intunecata si am incercat sa-mi amintesc totul. Dupa minute in sir de gandire mi-am adus aminte cum seara asta trebuia sa fie una distractiva in club, dar pana al un moment dat cand nu mi-am mai gasit prietenii prin multime si am inceput sa-i caut prin tot clubul. Eram atat de concentrata sa-mi gasesc amicii incat nu am realizat ca in club se pornise o adevarata bataie. Nu stiu cu cine si nici nu mi-a pasat. Am plecat spre baie cu gandul de a evita sa fiu o victima colaterala. Dar planul meu nu a functionat asa cum trebuie. Imediat cum am ajuns in dreptul baii, am simtit o durere infinita in sold si m-am panicat. Am intrat in baie si prin tot sangele ce imi curegea am reusit sa scot bucata de stica ce imi era implantata destul de adanc. Nu mi-am dat seama ca plangeam pana nu m-am privit in oglinda. Durea rau. Toata chestia asta e o porcarie. Imi simteam corpul din ce in ce mai greu si deodata totul era in ceata. Apoi m-am trezit mergand in nu stiu ce directie fara un scop anume. Pff. Ce porcarie. O simpla seara s-a transformat in catastrofa. Simteam din ce in ce mai mult frigul si dintii au inceput sa-mi clantane. M-am facut ghem pe banca si am incercat sa respir regulat, dar parea imposibil sa fac asta. Soldul inca ma durea, dar nu cred ca era o rana atat de grava incat sa patesc mare lucru. Am trecut eu si prin mai grele. Dar ma framanta gandul ca inca sangeram. Cat timp am mers am sangerat incontinu. M-am lasat purtata de amintirile si sentimentele ce ma impanzeau si am adormit. Cred..."

                                  ...ce mod jalnic de a muri...

Pentru cei care inca citesc ceea ce scriu. Stiu ca e ciudata. Dar am scris-o de ceva timp si credeam ca e vremea sa o postez si sa va intreb ce parere aveti.