Summer Camp

22. Nu vreau să treci singură prin asta

22. Nu vreau să treci singură prin asta.

- Alyssa, ai înnebunit?!

Am suspinat când l-am auzit pe Kyle strigând din nou la mine. În câteva secunde era în dreapta mea, prinzându-mă de braț.

- Știi că poți să leșini oricând, nu? m-a întrebat el, precaut.

- Știi că nu sunt un copil, nu? l-am întrebat eu, chicotind.

M-a ajutat să urc cele câteva trepte din fața cabanei în care locuiam, și mi-a dat drumul la braț abia după ce m-am așezat pe canapea. Mi-am lăsat capul pe spate, și am inspirat adânc, după care am expirat.

În sfârșit. Eram aici.

Pentru ultima săptămână am locuit într-un spital steril și foarte, foarte rece. Singurele lucruri care m-au făcut fericită au fost internetul, înghețata, și prietenii mei. Scăpasem de ghips acum două zile dar tot mai aveam câteva zgârieturi. Unele erau, din nefericire, și pe față. De aceea am ales să le acopăr cu niște plasturi.

Trecusem prin ceva ce nu puteam explica în cuvinte, dar totul fusese extrem de... intens. Nu știu cum de era măcar posibil. Era real, dar în același timp, ireal. Ca și cum fusesem captivă într-un vis real. În tot același timp mă simțeam moartă și pierdută. Nu mi-aș dori să mai trec prin așa ceva niciodată. Când îmi deschisesem ochii, prima persoană pe care am văzut-o fusese Kyle. Și eram foarte fericită că a fost acolo când m-am trezit. Mă simțisem... în siguranță.

- Cum te simți? m-a întrebat odată ce mi-a adus valiza înăuntru.

- Păi, depinde. Cât de bine se poate simții o fată care era să moară de ziua ei din cauza unei nemernice? am întrebat, sarcastică.

Asta l-a făcut pe Kyle să se încrunte. Când a aflat care a fost de fapt cauza accidentului meu, era cât pe-aci să-i provoace unul și lui Sarah, dar l-am oprit la timp. Nu îmi pasă că Sarah este o nebună - pentru că este. Voiam să mă ocup eu personal de ea. Voiam s-o privesc în ochi în timp ce-și cerea zeci de scuze de la mine.

- Târfa aia trebuie să plătească, a spus el. Nu poate să scape cu asta, Aly. Și nici tu nu trebuie să o lași.

Am chicotit.

- Să o las? Kyle, credeam că mă știi mai bine de-atât. Am de gând să o fac să plătească pentru asta. Doar că într-un fel mult, mult mai subtil. Și pentru asta o să am nevoie de ajutorul restul băieților din tabără.

Am decis să las planurile pentru mai târziu când Kyle a propus să jucăm cărți. Nu era printre jocurile mele favorite, dar cu niște muzică bună de fundal, atmosfera era chiar plăcută. Bineînțeles, eu am ales muzica, care nu i-a plăcut deloc lui Kyle.

Era melodia Back in black de la trupa AC/DC.

Era ca și cum anunța pe toată lumea că Alyssa Tomlinson se întorsese.

- Știi, am spus eu, în timp ce făceam cărțile. Câștigasem deja de două ori. Sunt curioasă. Dylan și Raiden chiar n-au dat nici o petrecere în lipsa mea?

Asta chiar l-a făcut să râdă.

- O petrecere? În lipsa ta? Aly, nu știu dacă îți amintești, dar ai fost în comă. La naiba, ne-ai speriat pe toți, inclusiv pe mine.

Știu, mi-am spus eu, zâmbind. N-o să uit niciodată expresia sa când m-a văzut întinsă pe patul ăla blestemat.

- Bineînțeles că n-au dat o petrecere. Am fost devastați cu toții, a continuat el.