Summer Camp

Epilog I - New York nu este mereu o idee bună

Primul epilog îi va avea în vizor pe Aly și Kyle în aventura lor nu prea frumoasă în New York.

Urați-le succes, prieteni. Vor avea nevoie de el.

Kyle

Au trecut aproximativ treizeci de minute de când stăteam în fața aeroportului, eu ținându-mi distanța de Aly care practic scotea fum pe urechi. Se învârtea în cercuri precum un cățeluș, doar că privirea ei era departe de drăgăstoasă și veselă - cel puțin acum. Puteam practic s-o aud cum vorbește singură, considerând diferite posibilități care nici măcar nu aveau sens pentru mine.

Apoi, s-a oprit din învârtit și s-a uitat serioasă la mine.

- Gata. Asta e. Tu o să devii un cerșetor care probabil o să cânte la chitară pentru un dolar iar eu o să ajung în vreun bordel sau în cel mai bun caz, dansatoare la bară. Privi către cer de parcă aștepta ca cineva să o contrazică. Știam că trebuia să iau lecțiile ălea de dans de la Lizzie!

Mi-a trebuit o mulțime de control ca să nu râd. Știam că eram practic morți în locul ăsta, dar nu mă înteresa. Atâta timp cât eram aici cu ea, nu conta.

Dar apoi mi-am adus aminte că într-adevăr, nu putem să stăm într-un aeroport pentru cine știe cât timp fără bani sau ajutoare. Trebuia să dăm de ai noștri cumva.

- Hei, ai încercat să-i suni pe ai tăi? am întrebat-o, iar ea și-a scuturat capul.

- Telefonul meu e mort. Toată vara a stat neîncărcat și n-am nici cea mai vagă idee unde îmi este încărcătorul. E probabil în bagajul meu de cală, zise și făcu o față dezgustată. Care e mai mult ca sigur în Londra. Minunat.

Partea nasoală era că și încărcătorul meu era tot în bagajul de cală, deci momentan nu prea existau șanse să ne sunăm familia. Dar să stăm aici singuri nu era cea mai strălucită idee.

Iar apoi m-a lovit.

- Aly! am strigat, făcând-o să tresare lângă mine.

Se uită la mine nesigură, și ca de fiecare dată când știa că puneam ceva la cale, se încruntă.

- Ce este?

- Nu știu dacă mai știi, dar bunica mea din partea mamei stă aici. Suntem salvați!

Ușor de zis, greu de făcut. Aeroportul JFK se afla în partea de jos a districtului Queens, iar bunica mea stătea tocmai în Upper East Side în Manhatten. Care era departe. Nici nu știam cum puteam să ajungem acolo fără vreun ban.

Am luat în considerare toate variantele - să cerșim, să ne dăm bolnavi, să le spunem că trebuie să ajungem acasă. Dar știam că nici una dintre variante nu era potrivită - iar aparent Aly avea o imagine de întreținut și nu voia să fie văzută cerșind. Bah!

Dar apoi o idee briliantă mi-a trecut prin minte - să furăm un taxi.

- Trebuie să fii de-a dreptul nebun, contestă ea după ce îmi auzi planul.

M-am încruntat la ea, făcând-o să zâmbească. Oricât de mult voiam să par supărat pe ea, îmi era imposibil. Doar văzând-o cu zâmbetul pe față îmi făcea ziua mai bună.

- Kyle, cum vrei să distrag eu taximetristul? Amândoi știm că este destul de imposibil. Plus că sunt o groază de paznici aici.

M-am uitat în jurul meu, observând câte doi paznici plasați la fiecare intrare, privind plictisiți în jurul lor și din când în când schimbând câte o vorbă. Dar strada era aproape plină de taxiuri, și dacă am fi ales unul din spate și am pleca cât mai repede de-aici...