Capitolul 46

15.1K 985 133
                                    

Ma uit la el si bat din picior furioasa. L-a bagat in spital de data asta. Are noroc ca Spencer nu a depus o plangere impotriva lui. Altfel cine stie unde purtam discutia asta acum.

-Pot sa stiu si eu de ce l-ai batut? Iar...

Se stramba ca si cum i-as fi zis ca ii dau sa manance mancare stricata.

- Pentru ca merita, spune in timp ce il aseaza pe Matty in scaunel si apoi se ocupa de mancarea lui.

-Merita? Ce a mai facut?

Incerc sa vorbesc cat mai incet si pe un ton cat mai cald deoarece este si copilul langa noi si nu vreau sa aiba in minte o imagine cu parintii lui certandu-se. Nova isi sprijina palmele de muchia blatului de bucatarie si maraie enervat. Se desprinde si vine spre mine. Imi ridic privirea ca sa ma pot uita la el.

-Cersetorul ala care a bagat spaima in tine, ala pe care il tot visezi...el l-a trimis.

Pof-tim?

-Cum?

-Exact cum ai auzit, babe. El l-a trimis. Asa ca nu ma intreba de ce l-am batut, sa zica mersi ca nu l-am si omorat in bataie. Nu pricepi, ala e obsedat de tine. De noi. E tacanit.

Imi strecor bratele pe langa ale sale si il imbratisez strans. Are dreptate. Spencer chiar e nebun daca a fost in stare sa ajunga pana aici. Nova isi pune o palma pe spatele meu si cu cealalta mana ma mangaie pe par.

-De unde stii ca l-am batut?

-M-a sunat, mormai.

-Ce? ma dezlipeste de el ca sa se uite in ochii mei. Blocheaza-i naibii numarul.

Oftez.

-Am facut-o Nova. M-a sunat de pe alt numar.

Maraie si sopteste o injuratura foarte colorata.

-Asta chiar vrea sa il omor cu bataia.

Imi asez palmele pe pieptul lui. Stiu ca ar fi in stare sa fac una ca asta si gandul ca l-as pierde pe el in fundul unei celule ma ingrozeste. Am nevoie de el si Matty la fel.

-Shh, nu vorbi prostii de fata cu Matty. Mai bine depunem o plangere la politie.

-Fie, spune si ii simt buzele lipindu-se de fruntea mea. Oftez si inchid ochii.

***

Astazi este de departe ziua mea preferata din saptamana. Duminica. Adica weekend, adica suntem acasa cu Matty amandoi.

Imi imbrac printisorul vioi ce se agita intr-una cu jucariile lui zornaitoare.

-Ta-ta-ta-ta!

Rad de glasul lui subtirel si de cat se chinuie sa il strige pe Nova tare ca sa ii si raspunda. El era la dus dar lasase usa deschisa ca sa-l auda.

-Da, tata?

Matty se agita bucuros si da din picioruse facandu-mi mie munca mai dificila cand trebuie sa ii dau pantalonii pe el. Mereu se bucura cand Nova ii raspunde, bine oricum o face de fiecare data cand il aude. 

-Ia intreaba-l tu iubire, mai ai mult tati?

Micutul rade si incepe iar sa-l strige pe limba lui.

- Acum ies.

Iesim in parcul in care mergem noi de obicei. Este destul de mare si are un aspect atat de placut. Lui Matty ii place aici la nebunie. Nova impingea incet caruciorul lui Matty si eu il tineam pe el de brat. Aratam ca niste parinti tineri si tipici. Unii ar spune prea tineri. Poate au dreptate, poate nu, dar noi suntem bine asa. Venirea lui Matty pe lume ne-a legat pe mine si Nova intr-un mod in care atunci cand l-am cunoscut, nu il credeam posibil. Dar este. Copilul l-a schimbat mult. Dar desigur, responsabilitatiile mai mari l-au facut sa fie si putin mai sobru, mai serios. Nu mai e asa pus pe glume ca la inceput. De aceea m-am bucurat atat de mult cand a zis ca a rezolvat in sfarsit cu munca si cu orarul acela greu. Acum, ca o sa se odihneasca mai bine, ca petrece timp cu mine si Matty, stiu ca o sa isi revina. Nu vreau sa fie altfel decat ca la inceput. Eu asa l-am cunoacut, asa m-am indragostit de el si asa il iubesc. Pe el cel adevarat. Nu trebuie sa creada ca viata de familie e doar despre responsabilitati.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum