Chapter 12 Tunete si fulgere

906 39 15
                                    


                     In camera intunecoasa, pe patul ravasit se zvarcolea o fata satena de parca ar fi avut un cosmar. Pe cer se afisa un fulger atat de puternic incat lumina intreaga incapere. Acesta fu urmat de un tunet la fel de puternic, fata trezindu-se din somn.

                    Se uita buimaca prin camera, iar cand realiza furtuna de afara, aceasta isi puse cearsaful in cap si se ghemui in varful patului. Speriata, hotarase sa paraseasca camera si astfel iesi pe hol. Merse ce merse si fara sa ciocane deschide larg o usa si intra insa, pe nesimtite. Dar cand vazu privelistea din fata ochilor ei ramase pironita intr-un loc. Nu-i venea sa creada.

-         Tabitha? Intreba fata uimita.

-         Oteea! Ce cauti tu aici?

-         Ei bine, afara ploua si tuna si fulgera si....

-         Aaaaa! Asa e, tie ti-e frica de chestiile astea.

-         Dar lasa asta, ce faci tu?

-         Bine, m-ai prins. Dar nu intentionam sa ascund asta.

-         Daca nu intentionai sa ascunzi, atunci de ce nu mi-ai spus? Cred ca merit macar asta, doar ti-am salvat pielea de la a fi arsa pe rug cu pretul libertatii mele.

-         De ce te superi asa? N-am facut nimic rau!

-         Te sarutai cu Nikolaus! Si tu Niko, tu-mi esti cel mai dator. Daca nu eram eu si acum ai fi locuit in casuta aia veche din padure.

-         Imi pare rau Oteea! Am vrut sa va spun adevarul, dar nu am putut, se scuza Nikolaus.

-         Nu mai conteaza, eu am plecat! Spuse Oteea trantind usa.

                     Oteea, ramasa singura, se indrepta spre partea de est a castelului si ajunse in fata unei usi, pe care o deschise de asemenea fara sa bata. Daca intamplarea Tabithei o surprinse, atunci de aceasta data ramase muta de uimire.

-         Ferra? Intreba Oteea cu indoiala in glas.

-         De ce esti la mine in camera? Intreba Ferra.

-         De cate ori trebuie sa mai explic? Ai vazut vremea de afara?

-         Oooo, mica ta problema.

-         Majestate! Va rog ajutati-ma! Se auzi o voce de baiat venind din camera.

-         Cine e el si de ce e legat feteles de scaun? Intreba Oteea. Funia e atat de groasa si pare ca l-ai strans bine.

-         Da pai, alta funie nu am gasit si el e Oliver. Lucreaza ca servitor in castel. Mi-a luat destul de mult pana l-am prins. A trebuit sa pun toti servitorii sa-l urmareasca si sa mi-l aduca.

-         Bine.....dar ce faceti?

-         Ce ti se pare? Bem ceai si ne cunoastem mai bine.

-         Dupa expresia pe care o are pe fata mie nu mi se pare ca se distreaza. Arata de parca s-a intors din iad.

-         Mai rau Majestate. Va rog, salvati-ma! Va raman dator pe vecie. Scapati-ma de nebuna!

                      La auzirea cuvantului " nebuna " Ferra varsa ceasca de ceai pe ea aducandu-si aminte ca fostul ei prieten s-a despartit de ea din cauza faptului ca era prea " nebuna".

-         Oooo! Uite ce-ai facut Oliver! Presupun ca acum trebuie sa o dau jos.

-         Nu, nu, nu! Tine-o pe tine, te rog!

Love of forgotten timesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum