Pe cerul intunecat de vara se inghesuiau mii de stele luminand intreaga lume. Licareau atat de tare incat parea ca vazduhul a fost invadat de licurici. Insa niciuna nu se putea compara cu stralucirea palida a mandrei lune.
In acea noapte strazile erau pustii, peste tot fiind liniste si pace. Acestea nu au durat mult caci de la o rascruce de drumuri aparura trei fete vesele care tulburau linistea noptii.
Cea din stanga era o fata de inaltime medie, cu parul scurt si drept, tuns pana la baza gatului si ochii albastri. Era imbracata cu o fusta simpla, cu o palma desupra genunchiului de scurta, de culoare maro, o camasa alba cu maneca scurta si sandale fara toc.
Fata din dreapta era mai scunda decat celelalte doua, avand parul lung pana la mijloc si foarte ondulat. Se puteau observa cateva suvite roscate pe alocuri, iar ochii erau de un caprui inchis. Purta un tricou mov, blugi negrii si o pereche de adidasi.
Ultima fata, cea din mijloc, era cea mai inalta dintre toate trei, insa nu cu mult. Avea parul la fel de lung ca al fetei din dreapta, insa al ei era foarte putin ondulat, saten, fara nicio urma de vopsea, ochii fiind de culoare caprui. Ea purta o rochie foarte scurta, visinie, pe corp fara de bretele si o pereche de pantofi negri cu toc.
- Hei Oteea! Unde ziceai ca este localul ala super cu care m-ai tot batut la cap? Intreba fata cu ochii albastri pe cea din mijloc.
- Aproape am ajuns, Ferra. Cu tot intunericul asta nu vad prea bine.
- Nu-mi spune ca am trecut de el, te rog! Se remarca fata mai scunda.
- Stai linistita Tabitha! Am un simt al orientarii foarte bun.
- Daaaaa! Aproape la fel de bun precum calitatile Ferrei de organizatoare. Raspunse Tabitha.
- Hei! S-a intamplat decat o singura data! Se rasti Ferra.
- De fapt de trei ori la rand, adauga Oteea.
Cele trei incepura sa rada in hohote, sunetul rasului lor putand trezi pana si un mort. Mai mersera un colt cand deodata le iesi in cale o batrana. Parea destul de inaintata in varsta, parul fiind alb. Era o persoana scunda si plinuta, fata fiindu-i acoperita de riduri si negi. Purta haine zdrentaroase si se sprijinea intr-un toiag.
- Se intampla sa aveti vreun banut si pentru mine?
- Aaaaa, nu?!! Raspunse ironic Tabitha.
- Plus, la ce iti trebuie banii? Ti-ar trebui o crema de fata!! Adauga Oteea.
- Haideti mai bine sa plecam. Stiti ca ma inspaimanta babele, spuse Ferra.
- Da, ai dreptate. Trebuie sa ajungem la petrecere!! Pe mai tarziu babaciune!! Striga Oteea continuandu-si drumul alaturi de prietenele sale.
Femeia, ramasa singura, se retrase intr-un colt si rosti cateva cuvinte.
- Faber suae quisaque fortunae est. Veni! Vidi! Vici! Nihil sine Deo! Alea iacta est!
In momentul acela ochii ii scanteiau puternic, fiind parca doua stele ce ardeau himeric. Dupa ce a terminat de rostit descantecul, o lumina alba, orbitoare strabatu pamantul intr-o fractiune de secunda apoi disparu in intuneric.
Baba se uita in zare, observand ca cele trei fete au fost inghitite de valul de lumina. Vazand acestea schita un zambet triumfator, fiind multumita de reusita.
- Sunteti la mila mea acum! Exclama batrana cersetoare.
CITEȘTI
Love of forgotten times
RomanceOteea, Tabitha si Ferra sunt trei fete carora destinul le-a pregatit ceva foarte special. Intr-o seara ele sunt abordate de o batrana cersetoare care este mai mult decat lasa sa se vada. Ce se va intampla cu ele? Doar destinul ne va spune.
