Chapter 9 Cererea in casatorie

898 41 16
                                    


                  La baza unui copac se odihnea o tanara satena cu ochii de un caprui spre verde care parea ca pana in acel moment adunase fructe. Statea sprijinita de trunchiul copacului, dormind linistita.

                 Spre fata venise un satean in jur de patruzeci si ceva de ani care o privi curios. Apoi ii lega picioarele, trantind-o pe burta legandu-i de asemenea si mainile. Fata se trezi.

-         Auci! Ce se intampla?

-         Tu esti.

-         Ce?

-         Tu esti vrajitoarea pe care o cauta regele.

-         Poftim? De cate ori trebuie sa va mai spun oamenilor, nu sunt vrajitoare!?!!

-         Spune-i asta regelui, raspunse barbatul care o sui pe fata pe umar, ducand-o la castel.

-         Da-ma jos! Vreau acasa! Lasa-ma in pace, bruta ce esti! Striga neajutorata fata.

-         Stai potolita ca de nu o sa cazi!

-         Nu-mi pasa nici daca imi sparg capul sau mi se rupe vreun ligament, doar pune-ma jos!

-         Esti curajoasa, te voi pune jos, raspunse barbatul trantind-o jos pe burta, pe fata.

-         Ei? Ce mai astepti? Dezleaga-ma!

-         Nu pot face asta.

-         Cum? De ce nu?

-         Priveste in fata!

-         Pai as privi daca as putea, dar din pozitia asta tot ce vad este podeaua care apropo este foarte curata.

-         Ooof! Ofta sateanul. Ce vreti sa fac cu ea, Sire?

-         Dezleag-o!

-         Ia stai putin, unde sunt? Sper ca nu sunt unde cred eu ca sunt caci daca sunt atunci sigur nu-i de bine.

-         Stai cuminte ca trebuie sa te dezleg! Spuse barbatul.

-         Inainte sa ma dezlegi, imi poti spune unde suntem?

-         Suntem in sala tronului.

-         Stiam eu! Stiam eu! Va rog spuneti-mi ca este un cosmar! Cineva? Oricine!

-         Ridica-te de pe jos, Oteea!

-         Vocea asta...se poate simti ingamfarea din ea, superioritatea...este vocea pe care o dispretuiesc cel mai mult pe lume.

                    Oteea isi ridica privirea din pamant, ramanand insa in genunchi. Se uita cu dispret la barbatul ce se afla in fata ei. Edward ii facu semn taranului sa iasa dupa ce ii dadu cativa galbeni, apoi se apropie de Oteea intinzandu-i mana pentru a se ridica.

-         Nu, multumesc! Raspunse aceasta lovindu-l peste mana.

-         Ai tupeu pentru cineva care va fi arsa pe rug.

-         Ei bine, daca e sa mor as prefer sa nu am niciun regret, desi viata ma incanta mai tare.

                      Regele zambi, Oteea ridicandu-se in picioare, iar in acelasi timp usa se deschise, intrand un tanar blond.

-         M-ai chemat? Intreba acesta.

-         Da. Vreau sa o escortezi pe viitoarea mea sotie in camera ei.

Love of forgotten timesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum