Capitolul 19.

991 76 13
                                    

Dupa acea seara Naruto s-a intors la ale lui. Venea seara sa ma vada,dar niciodata nu statea mult. Dar macar apucam sa-l vad. In acele momente, acele cateva momente in care-l vedeam, erau magice. Parca-mi luam doza de fericire necesara unei zile. E oarecum placut. Petreceam momente din acelea, parca desprinse din filme. Imi batea seara in geam dupa care urcam amandoi pe acoperis si priveam stelele, in timp ce vorbeam despre tot si toate. Doamne... as putea vorbi despre el si despre acele momente ore in sir. De exemplu, de fiecare data cand vine, pare mai obosit si mai "tocat" decat in seara de dinainte, insa de fiecare data era mai fericit. Uram cand era dimineata pentru ca trebuia sa astept pana seara. Ma plictiseam asteptand si ma pierdeam in amintiri... amintiri ce se adunau cu fiecare seara ce trecea. Bine, gata ma opresc.
Oricum zilele treceau greu, Sasuke si Sakura ma ajutau sa pierd timpul. Cu ei nu mai era asa groaznic sa astept. Insa... mereu Sasuke parea plictisit si total inafara subiectului. Cred ca venea doar de dragul Sakurei.
Oricum, in timp ce eu va povestesc asta, este seara, deci il astept pe el. Vine! Stau si astept acel bocanit in geam care sa ma faca sa tresar si sa alerg in bratele lui. Totusi, nici nu va puteti imagina ce ciudat este sa-l imbratisez cand el e afar, iar eu in casa, pervazul fiind incomod.
Bocanitul... a batut in geam. Ma intorc fericita si-l vad cum sta pe vine si-mi face cu mana. Alerg spre fereasta pentru a o deschide, cobor pe acoperisul mic de sub pervaz si-l strang in brate.
-Mi-a foat dor de tine! exclam eu, fericirea regasindu-se in glasul meu.
-Si mie! spuse el, eu simtind cum zambeste. Acel zambet... acel zambet... nici macar nu pot sa-l descriu... ce face baiatul asta din mine?
Urcam pe acoperis si, ca de fiecare data, il strang pe Naruto de brat pentru a nu cadea. Ne asezam si ma decid sa fiu eu cea care sparge tacerea.
-Naruto, de ce vii doar seara? intreb trista.
-Pai... pentru ca nu pot veni in timpul zilei... acel Kakashi e un monstru... nu ma lasa nici sa mananc cateodata.
-De ce se poarta asa? intreb mirata.
-Presupun ca e vina mea! spuse el zambind. Eu l-am rugat sa nu ma menajeze... ba chiar sa fie de 10 ori mai aspru.
Wow... Naruto e destul de dur... adica vreau sa spun ca e destul de rezistent. Am remarcat ca respira usor sacadat si a transpirat destul de tare.
-Naruto... de ce respiri sacadat? intreb eu... doamne, numai intrebari stiu sa pun.
-Pai... Kakashi a spus ca pot veni sa te vad doar daca ma teleportez la tine. Deci, asta am facut.
-Dar de ce esti asa? Nu ai stapanit-o inca?
-E destul de greu. Ma pot teleporta doar de cateva ori si obosesc repede. E destul de frustrant, dar tata a reusit sa o foloseasca fara nici o problema, deci si eu voi reusi! Pentru tine! Spuse el, la final punandu-si mainile la ceafa si zambind. Cand a spus ca o face pentru mine, cred ca am rosit toata.
-Ai spus ca Kakashi te lasa sa vii doar daca te teleportezi... si ca sa te teleportezi trebuie sa-ti pui semnul. Deci Kakashi stie despre... si ca am facut... si ca l-ai pus pe... spun panicata.
-Nu, stai linistita...el stie ca l-am pus pe un copac din aproiere.
-Mai am o intrebare... tu si Kurama sunteti un tot, nu? intreb suspicioasa.
-Da... asa se presupune. imi raspunde derutat.
-Deci, ce vezi si auzi tu, vede si aude si el, nu? continui eu.
-Da! raspunde el si mai derutat.
-Asta inseamna ca el a vazut... nu... ca m-a vazut dezbracata si ne-a vazut facand....
-Hmmm... nu m-am gandit niciodata la asta. Presupun ca ai dreptate. Dar oricum, nu va spune nimanui. De data asta se rusina si Naruto.
-Pai, eu trebuie sa plec! Daca nu ma intorc, ma va omorî maine.
Ma duce in camera mea, ma pune in pat, ma inveleste, ma saruta si pleaca. Poate vi se pare un gest pentru copii, dar mie mi s-a parut atat de dragut si protector. Inainte de a iesi pe pervaz imi spuse ca-i va fi dor de mine, dupa care dispare.
-Si mie-mi va fi dor de tine! mormai eu.
A doua zi nu am avut rabdare pana seara asa ca am mers sa-l vad... singura. Doamne ce mai padure... m-am pierdut total... chiar se presupune ca eu am crescut pe aici? Doamne! Totusi, stiu ca-l voi gasi pe Naruto. Dar oricat incerc, nu-mi amintesc drumul pe care am fost cu Sasuke si Sakura. Ca veni vorba de cei doi... cred ca sunt suparati pe mi e acum... trebuia sa mergem la un film, dar i-am lasat balta. Poate trebuia sa-i sun.
-Ce face printesa mea? aud o voce... vocea asta... Toneri! Ce cauta aici?... Ce vrea de la mine? De ce se tine dupa mine?
-Tu... ce vrei de la mine? De ce nu vrei sa ma lasi? Intelege! Nu vreau sa mai am nici o legatura cu tine! Te rog, lasa-ma!
-De ce vorbesti asa cu mine, Hinata? Eu te iubesc!
-Ultima data voiai sa ma ucizi si acum ma iubesti? Nu multumesc! Lasa-ma!
-Astea sunt efecte colaterale! Multi vor avea de suferit pentru iubirea noastra.
-Ce iubire? Eu nu te iubesc! Pleaca! urlu la el... exact ca pana acum.
-Ma tem ca nu pot sa plec! Daca tu ma reapingi, gluntul pistolului meu nu te va respinge. spuse scotand un pistol dupa care apasa pe tragaci. Déjà vu. Asteptam din nou sa vina glontul spre mine. Poate acum ma va lovi. Insa din nou, nimic. Deschid ochii si il vad pe Sasuke in fata mea, amandoi fiind inconjurati de un invelis mov.
-Film, nu? intreaba Sasuke retoric. Ma ocup eu de el. Du-te langa Sakura! imi ordona el. Merg spre Sakura si observ ca langa ea e si tata.
-Cum m-ati gasit? intreb fericita.
-Am venit sa te luam la film, dar tatal tau a spus ca ai plecat cu ceva timp in urma. Am dedus că ai plecat dupa Naruto, asa ca am mers dupa tine. Tatal tau a vrut sa vina si el sa te caute. Faptul ca te-am gasit acum, e pura coincidenta... dar ma bucur ca am reusit acum si nu cu 2 minute mai tarziu.
-Neborocitule! Ce vrei de la Hinata? striga Sasuke.
-Iubire... iubire sau moarte! Dar nu ai cum sa intelegi. In momentul urmator, Sasuke dispare si apare in spatele lui Toneri, lovindu-l.
-Si eu care speram sa termin asta curat. Pastram asta pentru acel blond. spuse Toneri ridicandu-se de la pamant, dupa care incepuse sa fie inconjurat de o aura neagra, densa.
-Ce e asta? intreba Sasuke, fiind inconjurat de acel lucru mov care m-a protejat pe mine.
-Oi! Ce-i cu galagia asta in padure? Credeam ca doar eu sunt in stare de o asa galagie! spuse Naruto care statea cocotat intr-un copac.
-Sasuke, lasa-mi-l mie! Am ceva de reglat cu el! striga Naruto apropiindu-se de Sasuke.
-Ai grija! Pare puternic! il avertiza Sasuke.
-Las' pe mine! spuse facandu-i cu ochiul. Deci, nenorocitule, tu esti responsabil pentru dezastrul de la acea scoala? intreaba Naruto intorcandu-si privirea de la Sasuke la Toneri.
-Si ce daca sunt? intreaba zambind sadic.
-Iti voi tabaci fundul pentru aia. Ai riscat multe vieti nevinovate si mai ales, ai fi ucis-o pe Hinata, pe care pretinzi ca o iubesti.
-Daca tot vrei sa te lupti cu mine, blondule, hai sa o facem pentru Hinata. O traditie veche a familie Hyuga spune ca pretendentii se pot lupta intre ei pentru mana unei Hyuga. Ne vom lupta pentru Hinata... pana la moarte. spuse el sadic. Am dreptate, domnule Hyuga? intreba el privind spre tata.
-Din pacate, are dreptate, Naruto. raspunse tata.
-Mie-mi convine! Nu te vei mai atinge de Hinata. striga Naruto alergand spre Toneri.
-Narutooo! Nu! E o capcana! Striga Sasuke.
-Priveste si mori blondule! Puterea demonilor imi este la dispozitie. Dupa care facand niste semne ciudate cu mainile, apare o pata neagra in fata lui Naruto care incepe sa aspire ce e in fata ei... adica pe Naruto.
-Nenoro... Dar Naruto nu apuca sa termine... fiind tras inauntru, acea chestie neagra disparand.
-Am terminat. Am castigat! Hinata... e a mea. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Naruto nu mai e... fara sa-mi dau seama, lacrimile au dat navala pe obrajii mei.
-Hei! Nenorocitule! Da-mi prietenul inapoi! striga Sasuke, cu ochii plini de lacrimi, la Toneri. Ce ai facut cu el? continua el.
-L-a expediat....in iad. Acel portal a fost o poarta spre lumea acea a demonilor. Tremura in fata puterii diavolului ce mi-a fost conferita.
-Toneri... tu vrei sa spui ca... ai facut...
-Exact! Un pact cu diavolul! spuse el razand haotic. Am facut totul pentru a te avea pe tine. Si pentru a-l distruge pe el. Pretul acestei puteri a fost o putere echivalenta... la fel de mare... cea a blondului.
-Da-mi-l pe Naruto nenorocit obsedat! Striga Sasuke in timp ce acel invelis lua forma unui om.
-Nu mai am ce sa-ti dau... el nu mai traieste! spuse el oprind acel urias al lui Sasuke cu o singura mana. Hinata... pot spune ca inteleg socul prin care treci... iti voi lasa un timp in care sa te acomodezi cu ideea. Ai 6 luni. Nu uita! Esti a mea! Nu uita ca acel idiot pe care-l iubeai te-a pierdut! Nu uita! spuse el razand sadic dupa care dispare intr-o flacara neagra. Incep sa alerg spre Sasuke cat de repede pot.
-Sasuke! Spune-mi ca nu e adevarat! Spune-mi ca e bine. Ai spus ca ai o legatura speciala cu el. Inseamna ca stii unde e si daca e bine! Spune-mi unde e! strig la el in timp ce-l lovesc cu pumnii in piept.
-As vrea sa pot... dar nu-i simt existenta in aceasta lume... e adevarat... Naruto nu mai e.

Pam, paam, paaam! Socant, nu? V-ati fi asteptat la asa ceva? Nici eu nu m-as fi asteptat. :))
Sper sa va placa susupansul... Au fost doua capitole pline de "actiune", iar acum se pare ca tot actiune avem... intr-un fel sau altul... :3
Eu... eu va spun doar ca va pupicesc, pufosilor! ♡♡♡
XOXO! ♥♥♥

Ne-am găsit din întâmplare  (NaruHina)Where stories live. Discover now