Capitolul 9.

1K 93 20
                                    

-Am spus ca ne vom intoarce! striga Naruto nervos. Ce s-a intamplat? Ce a aflat? Pare cu totul alta persoana fata de cum era inainte de a primi acel telefon...
-Prostule! Abea am ajuns! Nu am de gand sa renunt la aventurile mele prin America pentru tine Naru-... bine, plecam. Spune Bee uitandu-se la Naruto. De ce si-a schimbat asa, dintr-o data punctul de vedere? Ma uit si eu la Naruto si vad ca are ochii rosii.
-Bee, de ce are ochii rosii? intreb oarecum speriata.
-Stai linistita, baby! Totul e sub control! Naruto iti va explica tot, cand ne intoarcem.
Si, dupa ce a spus asta, a urcat cu Naruto sus unde presupun ca il acompania pe Naruto la facutul bagajelor. Eu am ramas cu Lee jos, incercand sa-l trag de limba... dar fir-ar! Nu vrea sa-mi spuna. O tine una si buna ca nu are dreptul sa-mi spuna, ca numai Naruto imi va spune, daca va vrea. Tot ce am reusit sa aflu de la Lee e ca Naruto a avut un trecut complicat. Totusi, e un lucru pe care nici macar el nu-l stie... dar daca l-ar sti, mi l-ar spune. Acela e faptul ca Naruto ii spune lui Bee "Tataie caracatita"... DE CE? Nu e asa batran.

*Din perspectiva lui Naruto*

Intru in camera mea si ma indrept spre sifonier, unde caut un ghiozdan. Da, imi ajunge un ghiozdan pentru bagaje. In timpul in care am cautat, Caracatita a stat intins pe pat uitandu-se la mine.
-Stii, Naruto... nu va fi usor sa te faci bine. Totusi, ce se intampla in Japonia?
Vede ca nu-i raspuns si ca-mi vad de treaba mea asa ca incepe din nou.
-Uite! Ce-ai zice daca eu ti-as spune cum sa te faci bine, iar tu imi spui ce e in Japonia? Nimic? Niciun raspuns? Bine, iti voi zice, dar ma astept sa-mi spui sintu mie dupa acea prostule, netotule!
Inevitabil... credeam ca a uitat sa ma faca prost...
-Deci, pentru a te face bine, trebuie sa te impingem la limita. Pentru un moment ma opresc din ce am de facut si ma uit la el confuz.
-Limita? intreb plictisit, probabil si cu o privire pierduta.
-Exact prostule, netotule. Cu alte cuvinte, te lupti la capacitate maxima, pana cand iti atingi limita.
-Pai... de ce?
-E ca un refresh la calculator prostule! N-ai mai luptat de mult. Intre timp tu si 9 cozi ati ruginit, prostilor, netotilor, asa ca veti lupta pana la limita si o veti lua de la capat. Intelegi?
-Nu prea...
-Chiar esti netot! Te lupti pana la limita. Asta e ideea!
-Spui ca daca lupt pana nu ma mai pot misca, ma voi face bine?
-Da...
-Ok, cu cine? Cu Sasuke?
-Cu el ar trebui, pana la urma e singurul care-ti poate tine piept, dar in starea ta actuala, o lovitura de-a lui te-ar pune pe tusa o vreme. De asta vei lupta cu mine, e o ocazie buna ca 8 si 9 cozi sa mai schimbe o vorba.
-Tataie caracatita, sa inteleg ca te plictisesti in Japonia?
-Prostule, netotule! E groaznic sa nu ai ce face!
Dupa ce aud ce am de facut, imi continui treaba, lasandu-l pe Caracatita in lumea lui.
-Hey! Naruto! E randul tau sa imi spui ce e cu Japonia! Nu de alta, dar ma ingrijorezi! Si nici nu-mi place sa te vad atat de trist si abatut, prostule, netotule!
-Idiotule! N-am spus niciodata ca sunt de acord cu schimbul asta de secrete. spun nervos si totodata plictisit.
-Asta a fost crud!
Asta e... dar pana la urma urmei, chiar nu am spus ca voi fi de acord cu asta. Continui sa-mi fac bagajul sub atenta supraveghere a Caracatitei. Inca incerc sa asimilez ce am aflat... cum poate fi posibil? Adica... nu are cum sa se intample asta. Din cauza acestor dubii trebuie sa merg sa ma conving. Kakashi parea foarte serios si convingator la telefon.
Timpul a trecut si deja era dimineata. Eu si Bee eram jos, gata sa plecam. Hinata s-a oferit sa ne duca la aeroport.

*Din perspectiva Hinatei*

-Vreti sa va duc la aeroport? spun timida.
-Yeah, baby! spune Bee uitandu-se pofticios la mine.
-Idiotule! Ne grabim! Si in plus, nu te da la Hinata! spune Naruto dandu-i un pumn in cap. Ce dragut... nu, nu pumnul, faptul ca are grija de mine.
-Pai, daca ne duci tu, hai sa mergem. Stai putin, am uitat ceva in camera. Dupa care Naruto urca in camera lui, iar noi iesim afara si ne indreptam spre masina. Intram in masina, iar Bee voia sa se aseze langa mine, pe scaunul din dreapta soferului insa cand deschide portiera, ii spun:
-As prefera sa stea Naruto langa mine, daca nu te superi, Bee.
-Oke, baby!
Dupa ce Bee se urca in spate langa Lee, da, vine si Lee ca doar ii tine locul lui Naruto, apare si Naruto. Pornesc masina si dupa vreo jumatate de ora ne trezim ca suntem la aeroport, la poarta de imbarcare a avionului.
Am inceput sa ne luam la revedere unii de la altii. Killer Bee a mers inainte in avion, in timp ce Naruto a ramas cu mine si Lee sa ne luam ramas bun. Cand am dar sa plecam, Naruto m-a intrebat daca pot sa mai raman putin. Am raspuns afirmativ, fiind mirata totodata. Lee s-a indepartat putin, lasandu-ne singuri.
-Hinata... vreau sa-ti dau ceva, inainte sa plec. Voiam sa ti-o dau cand ma intorc, dar am vazut o sansa mai buna sa ti-o dau... nu, sa ti-o inapoiez acum, de aceea am urcat sus dupa ea, inainte sa plecam. Dupa care isi da jos ghiozdanul si scoate o cutiuta neagra din el. Ce e acolo? Nu imi amintesc sa ii fi dat ceva ce ar trebui sa-mi inapoieze. Imi intinde cutiuta, iar eu o iau si o deschid si...
-Nu-mi vine sa cred, Naruto! Ai... ai reparat-o! Credeam ca am pierdut-o. Era bratara primita de la parintii mei, pe care a rupt-o Toneri cu cateva zile in urma.
-Pai, erai distrata in acel moment, asa ca ai uitat de ea si ai plecat spre masina. Eu, cand am vazut-o te-am rugat sa mergi inainte si voi veni si eu.
-Oh, imi amintesc! spun.
-Dupa ce ai plecat, m-am prefăcut ca scap sticla de apa, iar cand m-am aplecat dupa ea am luat, fara sa observe, si bratara ta, pe care mai apoi am dus-o la un bijutier, ce mi-a reparat-o, ca sa ti-o pot inapoia.

#Flashback

-Du-te inainte! Vin si eu!
Hinata se ideparteaza de noi, iar eu ma intorc spre Toneri.
-Frate, nu stii sa te porti cu o fata. Ai mers prea departe... adica, abea daca o cunosc, dar imi pot da seama ca iubea bratara aia... si nici macar nu ti-ai cerut scuze. Scap sticla cu apa din mana, ma aplec sa o ridic, iau bratara fara sa observe si ma indrept spre masina, lasandu-l pe tip singur.

#End flashback

-Na-... Naruto! Multumesc!

Gata si cu acest capitol. Suspansul inca pluteste in aer. Imi place la nebunie sa va tin in suspans... e asa... palpitant.
Si ca de fiecare data, la sfarsitul fiecarui capitol, eu va spun mereu "VA IUBESC", asta incepe sa devina o traditie de-a mea.
More hugs for everyone! ♡♡♡
XOXO! ♥♥♥

Ne-am găsit din întâmplare  (NaruHina)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum