Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 17.

E atat de ciudat. Sunt in intuneric. Sunt singura...Tot ce e in jurul meu pare gol. Simturi-le mele parca au disparut, neauzind nimic, nevazand nimic, nesimtind nimic. Sunt doar intr-un neant negru. Incerc sa strig dupa cineva...poate mai este cineva aici, insa nimic. Nici macar pe mine nu ma pot auzi. E infricosator...
-Trezeste-te! aud o voce familiara. Pot auzi...
-Oi! Am spus sa te trezesti!
-Nu pot! incerc sa raspund acelei voci, intrebandu-ma daca m-a auzit, deoarece eu nu m-am putut auzi.
-Cum nu poti? E foarte simplu. Acea voce devenea din ce in ce mai clara...parca se apropia de mine. Dintr-o data o raza palida de lumina alba coloreaza acea camera. Totusi, era oare o camera? Usor usor, acea raza se dilata, si odata cu ea apareau si altele.
-Vezi? Nu a fost atat de greu. Acum acea voce se auzea din spatele meu. Ma intorc si datorita acelor raze de lumina, pot insfarsit sa vad. Era Naruto. Avea mana dreapta intinsa spre mine.
-Haide! spuse el, dupa care totul dispare, trezindu-ma. Se pare ca a fost duar un vis. Totusi, ce mai vis...
-Haide odata! De ce nu poti sa te trezesti? statea Naruto langa mine, in pat asteptand un raspuns.
-Kia! tip in timp ce il lovesc cu piciorul pentru a-l da jos din pat. Ce cauti tu in patul meu? intreb rusinata.
-Ce, nu-ti amintesti? Mama, inseamna ca ai baut putin, nu gluma...
-Ce am facut? intreb speriata.
-Da... ai baut... nu... am baut... impreuna. Apoi tin minte ca am urcat la tine in camera. Dupa care... m-am trezit la tine in pat, dezbracat... si bineinteles ca m-am imbracat. Dar, cred ca si tu esti dezbracata.
Doamne, nu. Nu asa am vrut sa se intample. Ridic usor plapuma sa vad daca are dreptate. Nici nu-mi imaginez cat de rosie sunt... si surpriza... eram imbracata. Ridic capul si ma uit la Naruto... care radea... radea! Radea de inocenta mea.
-Doamne! Chiar ai muscat-o! Hahaha.
-Narutooooo! Iesi afara! Acum! urlu aruncand cu perne dupa el pana a iesit pe usa. Acel nenorocit. Doamne, ce sperietura am tras. Imi fac rutina de dimineata si cobor la bucatarie sa mananc ceva. Era si Naruto. Doar pe el nu voiam sa-l vad.
-Neata! Scuze pentru mai devreme. Doar ca... nu m-am putut abtine.
-Ma intreb oare cum pot sa te iert asa usor?
-Asta inseamna da? intreaba el fericit.
-Da, asta inseamna. spun amuzata. Oricum, ce s-a intamplat inainte de a ma trezi?
-Pai vorbeai despre faptul ca nu te poti trezi. Iar eu iti spuneam ca e simplu.
Oare sa fi fost un fel de vis? Adica, Naruto vorbea cu mine in timp ce eu dormeam... dar ii raspundeam... ce a fost asta?
-Pai...de ce m-ai trezit asa de devreme? intreb artagoasa.
-Wow... chiar ca esti uituca... azi e ziua in care plecam.
-Unde? intreb in timp ce ma jucam cu lingura in bolul de cereale.
-Glumesti, nu? Ne intoarcem in Japonia. Uiti repede...am auzit ca pestele ajuta la creier... poate incerci. Spune el zambind. Totusi, are dreptate. Cum am putut uita?
-Naruto... trezeste-le pe fete. Trebuie sa be pregatim. spun grabita.
-Stai linistita, le-am trezit demult. Si-au facut bagajele iar acum sunt prin oras... la vanatoare de suveniruri.
-Atunci trebuie sa ma grabesc.
-Avionul decoleaza la 15:30. E ora 8:00. Ai timp. De asta te-am trezit acum... ca sa nu te grabesti. Acum haide, fa-ti bagajul.

Si asa, pregatindu-ma, timpul a trecut iar eu deja ma gasisem in avion cu Naruto si fetele. Soarta... sau mai bine zis fetele, a facut ca eu sa stau langa Naruto. Insa nu a fost zborul visurilor mele...de fiecare data cand trecea stewardesa, Naruto se rusina si-si muta privirea. Ce e cu el? O cunoaste?
-Naruto? S-a intamplat ceva? intreb curioasa.
-Acea stewardesa... ea a fost si cand am mers cu tataie caracatita.
-Si care e problema? intreb total derutata.
-Pai... s-a dat la ea, ia facut avansuri indecente si a invitat-o in "cabina pilotului" daca intelegi la ce ma refer. spune Naruto rosu in obraji. Recunosc ca si eu m-am inrosit putin...dar a fost putin amuzant.
Peste vreo 8-9 ore de zbor, aterizam. Cand iesim din aeroport, Naruto spune ca ne va lasa si ca va pleca o vreme. Curioasa, l-am intrebat de ce, insa mi-a raspuns:
-Tii minte de am spus sa ne intoarcem in Japonia? imi raspunde el tot cu o intrebare.
-Da, ai spus ca-ti lipseste ceva.
-Voi invata o tehnica noua. Tehnica principala a tatalui meu. Ce-a care i-a adus numele de Fulger Galben.
-Tehnica fulger zburator? intreaba Sakura uimita.
-Da. Acum, daca ma scuzati, voi merge acasa la Kakashi sensei. Ne mai vedem. Dupa care a plecat.
Eu si Sakura, acompabiate de Hanabi am plecat spre casele noastre. La un moment dat Sakura a luat-o pe alt drum lasandu-ne pe mine si pe Hanabi singure. Probabil ca se grabeste. Cine stie cine o asteapta acasa. Hanabi mi-a luat-o inainte alergand. Perfect... am ramas in urma. Incercand sa o prind din urma m-am izbit in cineva. Ma uit mai bine la acea persoana insa nu am recunoscut-o. Imi oferea un sentiment rece. Dar phteam simti o putere uriasa venind din partea lui. Aceasi senzatie ca si cand as fi cu Naruto... doar ca... mai rece.
-Scuza-ma! spun.
-Nu-i nimic! spune in timp ce ma ajuta sa ma ridic. Tu...cumva esti Hinata Hyuga? intreaba serios.
-Da, tu cine esti? intreb serioasa.
-Uchiha Sasuke. raspunde rece. Unde i-am mai auzit numele? Multumesc! Ne mai vedem. spuse el si disparuse. Desi disparuse, pot sa jur ca am vazut un zambet pe fata lui.
Totusi, de unde ii stiu numele? Aaa! Imi amintesc! Lee spuse de un tip Sasuke care ii e egal lui Naruto. Sau era rival? Nu mai stiu. Totusi, de ce zambea? Daca imi amintesc bine, Sasuke si Sakura formeaza un cuplu. Poate ca de asta m-a intrebat cine sunt. Poate stia ca Sakura se va intoarce odata cu mine. Poate ca el chiar e Sasuke.