Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 11.

Alergam spre spital cu Kakashi si Tataie caracatita. Voiam sa-l vad. Sa aflu ceva... orice despre cele intamplate. Stiu ca e mort, dar, chiar si asa, vreau sa-l mai vad odata inainte de a-l parasi.
-Bunicuto! Ce s-a intamlat? Cum s-a intamplat? Cine a facut-o? Ce ai aflat? Se uita perduta la mine, dupa care isi intoarse privirea spre podea, muscandu-si buza. Vorbeste-mi! urlu nervos.
-Naruto... calmeaza-te! Si ea e trista si nervoasa la fel ca tine. imi spune Kakashi. Incerc sa ma calmez si o iau de la capat.
-Bunicuto, spune-mi daca ai aflat ceva! Te rog! Cine? De ce? Si cum a facut asta?
-Nu stiu cine... presupun ca nimeni nu stie. Motivele pentru care el a fost ucis nu ne sunt cunoscute. Dar stim ca l-a ucis brutal. Dupa cum cred ca ti-a spus si Kakashi, locul in care Jiraya a fost gasit, este distrus in mare parte. A dus o lupta grea. Eu... noi... ar trebui sa fim mandri de el... a ales sa moara ca un adevarat ninja.
-Probabil ca ai dreptate, dar nu am de gand sa las lucrurile asa... pot sa merg sa-i vad trupul?
-Da... dar sa nu atingi nimic.
Am intrat in acea sala intunecoasa si rece. Mirosul era ingrozitor, insa eu era captivat de altceva. Trupul maestrului meu zacand fara suflare pe masa ce-mi era in fata ochilor. Ce e asta? Traiesc oare un vis. E oare asta real? Oare chiar a murit? Sau poate doar e un cosmar din care nu ma pot trezi? Nu-mi pot da crezare ochilor. Ma apropii cu greu. Si... un lucru ciudat... cu cat ma apropii mai mult de acel trup fara suflare, simt o dorinta de a ucide, emanata de trup. Ce fel de adversar a avut? Simt ceva ce nu am mai simtit pana acum... atata ura si o putere monstruoasa. Corpul lui parca ar fi imbibat in toate acestea... e ireal. Totusi, imi ofera si o senzatie familiara... vaga... pe care nu mi-o pot aminti. Ma apropii mai tare, in ideea de a-i strange mana pentru ultima oara. I-o ridic, o potrivesc in palma mea, iar cand o strang, un sentiment de razbunare imi strapunge inima. Parca... adversarul sau a avut doar intentia de razbunare cand s-a luptat cu el... e intens si totodata trist. Cine sa fie atat de manat de ura si dorinta de razbunare? Ii dau drumul la mana, iau cearsaful si-i acoper fata, dupa care ma aplec, in semn de multumire si ies de acolo. Se pare ca nu am aflat prea multe. Cand am iesit de acolo, cei doi se uitau la mine de parca asteptau ceva. M-am uitat plictisit la ei si am plecat. Am iesitbdin spital, mi-am pus mainile in buzunar si mi-am vazut de drum. Voiam doar sa ma gandesc. Sa ma gandesc la cele intamplate in camera autopsiei. Acel sentiment de ura si acea dorinta de razbunare... cine sa fi facut asta? Nu cred ca Eremitul pervers ar fi facut ceva atat de rau incat sa lase pe cineva cu o dorinta de razbunare atat de intensa. Era... era...
-Naruto? sunt intrerupt de o voce familiara.
-Iruka sensei? intreb mirat.
-Naruto... am aflat... vrei sa vorbim?
-Pai... nu am mai vorbit demult cu dumneavoastra.... nu ar strica.
Dupa ce ii povestesc ceea ce am simtit si ceea ce mi s-a intamplat, a venit cu un raspuns prompt.
-Nu te mai gandi. imi spuse el relaxat, in timp ce privea cerul.
-Poftim? intreb nedumerit.
-Nu te mai gandi! imi spune pe acelasi ton.
-Cum adica? intreb la fel de nedumerit.
-Crezi ca Jiraya ar fi vrut ca tu sa te gandesti la astfel de lucruri? Sa stai si sa gasesti o rezolvare a mortii sale? Eu cred ca el ar fi vrut sa te bucuri de viata ta. Lucruri ca moartea se intampla in fiecare zi. A murit... toti murim, nu in aceleasi circumstante, dar toti murim.
-Oamenii mor in fiecare zi?
-Pai... da. Cu siguranta undeva in lumea asta, oamenii mor. Azi a murit cineva in Japonia. Maine poate va muri cineva din America.
-Poate ca aveti dreptate. Poate ca nu si-ar fi dorit ca eu sa ma amestec in asta, dar asta nu tine de el. Pur si simplu nu pot avea sufletul impacat cu asta. Ma ridic de pe banca pe care am stat pana acum, ii multumesc si plec. Merg spre casa mea, unde sa ma pregatesc pentru a ma intoarce in America.
-Naruto! Hey! Naruto! Asteapta!
-Tu!

*Intre timp in America*

-Lee, as vrea sa ies in parc... ma plictisesc in casa si in plus, aerul curat nu mi-ar strica.
-Doresti sa mergi acum? ma intreaba umil.
-Da, te rog! raspund imediat.
-Dar... e ora 8 seara...
-Exact! E mai racoare acum. Haide... nici tie nu ti-ar strica sa mai iesi. spun in speranta de-a-l convinge.
-Bine... prespupun ca sunt obligat. Abia astept sa se intoarca Naruto... spune ultima parte doar pentru el.
-Ai zis ceva?
-Nu... am... aaaa... doar ca abia astept sa ies afara.
-Vezi ca ne intalnim si cu Ino si Temari. ii spun.
-Adica stiai ca voi spune da?
-Adica stiam ca te voi convinge sa spui da. spun mandra. Dupa circa 30 de minute era in parc. Fetele mi-au dat mesaj ca ajung in 15 minute.
-Apropo, Lee... Esti mult mai ingaduitor ca Naruto.
-Poftim? intreaba indignat.
-El nu ar fi fost de acord sa iesim acum.
-Si asta e un lucru bun? intreaba dezorientat.
-Nu neaparat. Mai mergem cativa pasi si ma trezesc cu un maldar de muschi in fata mea.
-Trebuie sa mergi cu noi. Spune maldarul cu o voce care incerca sa para dura.
-Si daca nu vrea? intreaba Lee cu un zambet pe buze.
-O vom obliga! ii raspunde.
-Vom?
Dupa care uriasul fluiera odata si apar inca 3 ca el.
-Sa te vedem durule... il ameninta maldarul pe Lee.
-Bine. Dupa care Lee dispare dintr-o data de langa mine si apare in spatele unuia dintre ei. Ce naiba? Se teleporteaza? Il loveste pe tip, iar el cade lat pe jos.
-Mai am 3...
Dupa care alerga spre altul si-l loveste in abdomen, aruncandu-l vreo 10 metri in spate. Merge spre urmatorul tip si-i da una in barbie, acela cazand pe spate.
-Si-a mai ramas un elefant...
Presupun ca avea dreptate... baietii aia aratau ca niste elefanti. Buna gluma.
-Ce-i mai bun se pastreaza la final. spune ultimul, scotand ceva din buzunar, ceva ce semana cu o cutiuta de tabla. Dupa care a inceput sa alerge spre mine. Insa Lee a fost indeajund de rapid incat sa-i iasa in cale.
-Mai zi ceva! spuns Lee mandru.
-Noapte buna! Dupa care arunca cutiuta de tabla spre noi si se indeparteaza. Era gaz de adormit... simteam cum ma trage gravitatia si dupa totul era negru. Dupa asta, m-am trezit intr-un depozit abandonat, pe un scaun, spate in spate cu Lee, legati.

O mie de vizualizari?! Nu cred! Deci (fara deci), va multumesc din tot sufletelul meu de copil batut de soarta. Nici nu va imaginati cat de fericita sunt... :)) De aceea am pus si capitolul mai devreme... ♡

ATENTIE!

Am de gand sa fac un mic concurs, iar premiul va fi acela de a contribui la carte cu o idee. Ideea nu va fi bagata imediat in carte, dar va aparea cu siguranta intr-unul dintre capitole.
Cine va ghicii cu-i i s-a adresat Naruto cu acel "Tu!" (l-am subliniat mai sus, ca sa-l vedeti mai usor) va castiga acest concurs. Castigatorul va fi anuntat la sfarsitul capitolului urmator.
Pana atunci va spun doar ca VA IUBESC!
XOXO! ♥♥♥