Capitolul 2.

1.6K 107 27
                                    

Dupa acea seara, nu am discutat foarte multe. I-am pus cateva intrebari esentiale, cum ar fi varsta si numele de famileie, bineinteles ca i-am pus mai multe intrebari, dar el nu mi-a raspuns la toate cu pretextul ca nu a venit in America tocmai din Japonia pentru a fi prieteni ci doar pentru slujba asta de bodyguard. Am aflat totusi ca are 24 de ani, iar numele lui de familie este Uzumaki.
Sincera sa fiu, habar n-am de ce l-a ales tata pe el, nu e foarte "prietenos", ca sa spun asa, plus ca tata e atent atunci cand alege ceva pentru mine.
Pana acum cred ca mi-a spus de cel putin 3 ori sa nu fiu enervanta. El mi-a spus ca stie tot ce se poate stie despre mine, pe cand eu nu stiu mai nimic despre el. Tata i-a dat toate informatiile despre mine. Pun pariu ca imi stie si CNP-ul daca il intreb.
Cel mai mult ma bucura faptul ca nu e batran, e doar cu un an mai mare ca mine. Eu credeam ca toti bodyguarzii sunt inalti si foarte musculosi, cu ochelari pe ochi si haine negre, dar nu e asa. Pot spune ca arata chiar bine, are parul blond, putin ciufulit, ochii foarte albastrii, un corp bine facut, dar nu foarte exagerat, iar culoarea care predomina in vestimentatia lui este portocaliul.
Acum este dimineata. Eu stau pe marginea patului, incercand putin sa ma trezesc cu totul. Ma duc la baia mea proprie, imi fac rutina, iar apoi ma hotarasc sa ies pe hol, in pijamale, indreptandu-ma spre bucatarie.
Il vad pe Naruto la masa, in fata avand o felie de paine prajita cu unt si o cana de cafea.
-'Neata! imi spune el cu capul in telefon, aratandu-mi nepasare.
- Buna dimineata! ii spun cu un glas slab, de parca ceva m-ar impiedica sa vorbesc. Sincer, nu voiam sa sune asa, nu mi-e frica de el, nici macar nu ma intimideaza, chiar daca stiu ca depind, intr-un fel, de el.
Unele fete ar fi foarte suparate, dar am acceptat faptul ca tata nu are suficienta incredere in mine ca sa ma pot apara de una singura de paparazzi si de fanii mei infocati. Ma uit cu coada ochiului la el, incercand sa ghicesc ce face el pe telefon, dar sunt sigura ca vorbeste cu cineva prin mesaje.
Ii apare un mic zambet in coltul gurii, dar care dispare repede. Ma intreb cu cine vorbeste. Poate are o iubita in Japonia, sau poate vorbeste cu vreun prieten. Dar daca vorbeste cu tata? Ieri mi-a spus ca se intelege foarte bine cu tata, ba chiar imi spunea ca sunt norocoasa sa am un tata asa grijuliu si cumsecade.

*Flashback*

- Hey... . imi spune el cu capul in alta directie. - Sa stii ca esti foarte norocoasa sa ai un tata asa... grijuliu, caruia ii pasa de tine. Stiu ca nu-ti convine faptul ca trebuie sa am grija de tine si faptul ca propriul tau tata nu are incredere in tine, dar te iubeste mult, chiar el mi-a spus asta, imi spunea cat de mult vrea sa fi in siguranta si toate cele. Vrea sa te stie in siguranta... . continua el, pe fata lui observandu-se o urma de tristete.
- Stiu ca ma iubeste... e chiar un tata bun. spun eu cu capul in jos si cu un mic zambet pe fata.

*End Flashback*

Cand mi-a spus asta chiar am crezut ca tata a facut o alegere buna in privinta lui, dar dupa acel discurs s-a purtat la fel cu mine, rece si nepasator.
Ma asez la masa, in fata lui, cu o cana de ceai, uitandu-ma oriunde, dar la el nu. Daca cineva va incepe o conversatie acela va fi el. Nu vreau sa-i par "enervanta", chiar daca am o tona de intrebari in cap.
- Si... ce planuri ai azi? Ai vreo piesa de teatru, ceva? ma intreaba, de data asta parand interesat de programul meu.
- Pai... azi la 13:00 am repetitie, iar la 16:00 ma intalnesc cu niste prietene, dar nu-ti face griji, nu o sa ma intalnesc cu fanii, stiu sa ma acopar in public. ii spun, incercand sa par cat mai increzatoare si sigura pe mine.
- Daca prin "nu-ti face griji", te referi la cum te-am gasit ieri in aeroport, atunci fi sigura ca o sa vin cu tine peste tot. imi spune asta facand o foarte mica, micuta glumita. Practic, mi-a aruncat cuvintele direct in fata. Nu credeam ca poate fi chiar asa de rece, dar trebuie sa ma astept la orice de la el. Pana la urma nu-i cunosc comportamenul si "toanele".
Ceva imi spune ca va fi ce-a mai lunga zi din viata mea...

Si din nou un capitol. Sper sa va placa. Am incercat sa fac comportamentul lui Naruto diferit fata de cum e el in anime, insa Hinata a ramas cam la fel. Poate e putin banal, dar trebuia sa fac un capitol cu ideea Hinei fata de Naruto, nu? :)))
Eu sper sa va placa. Va iubesc din toata inimiara mea de plod nesanatos la cap. ♡♡♡
XOXO! ♥♥♥

Ne-am găsit din întâmplare  (NaruHina)Where stories live. Discover now