#1 în Ficțiune Generala
„Arăți ca Raiul, iar eu mă simt ca Iadul." - Max Reed
După ce a terminat facultatea, Crystal Cooper a luat primul avion spre Max. Împreună din nou, au crezut că totul va fii perfect. Dar nu a fost așa.
Max a făcut greșeli c...
A fost uimită să vadă un bărbat. Părea oarecum familiar, însă nu îl putea recunoaște. Era chel, avea ochii albastri și era îmbrăcat în haine militare.
- Te pot ajuta cu ceva? îl întreabă ea.
Bărbatul nu a zis nimic, ci se holba la ea.
- Domnule? i-a atras atenția. Cred că ați greșit adresa.
A dat să închidă ușa, însă bărbatul a împins cu putere și a intrat în apartament. Crystal s-a panicat imediat și a încercat să fugă în cameră. Străinul a apucat-o de braț, a tras-o la pieptul lui și a îmbrățișat-o strâns. Și-a pus capul pe umărul ei și șoptea neîncetat.
A stat cateva secunde, uimită de gestul bărbatului necunoscut. Era așa șocată, că nici nu auzea ce spunea, iar mintea ei a început să formeze diferite scenarii ca dintr-un film de groază.
- Domnule? Dacă nu mă lăsați, o să țip! a spus ea, după ce și-a făcut curaj. Bărbatul nu a răspuns, însă a strans-o și mai tare în brațe. O să țip, a zis mai tare, și vecinul este un luptător, știe și Judo!
Atunci, bărbatul i-a dat drumul, însă nu de tot. A pus mâinile pe umerii ei și se uita la ea, râzând. Ea a încremenit, însă inima îi bătea mai tare.
- Domnul Berry de 89 de ani?
Auzindu-i vocea pentru prima dată, inima i s-a oprit. Și-a ridicat privirea și a întâlnit-o pe a lui. Ochii lui verzi nu îi erau deloc familiari, însă vocea? Asta era o voce pe care o cunoștea mult prea bine.
- Mi-a fost așa de dor de tine, Crystal, a spus bărbatul misterios.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Lacrimile apăreau și nu îl mai vedea așa de bine. Era atât de confuză.
- Cine ești tu?
El a pus mainile pe fața ei și i-a șters lacrimile.
- Ți-am promis că o să mă întorc la tine, nu? Am întârziat puțin, dar am venit.
- Max? Nu, nu este posibil...
- Crystal, iubito, știi că eu mereu mă țin de promisiuni. Așa cum ți-am promis în liceu că o să am grijă de tine, așa cum ți-am promis că nimic nu ne va despărți, chiar dacă eu eram în New York, iar tu erai în Londra. Așa cum ți-am promis că atunci când vom fi adulți, vom mânca cel puțin o pizza pe săptămână, a râs. Ți-am promis că mă întorc la tine și am făcut-o.
