Crystal II: Haos Ordonat

Capitolul 13: Sfaturi de la prieteni

                                                Se ținea de pragul ușii, ca să nu pice pe jos. Plângea în hohote de când a parcat mașina în aleea blocului unde locuia Carter, și era sigură că deja toți vecinii lui o auziseră. El o aștepta, Max îl anunțase că trebuia să ajungă la el, iar când a deschis ușa, a luat-o în brațele lui și au intrat împreună în casă.

             - Gata, gata! șoptește el, numai ca ea să înceapă să tremure.

A pus-o pe canapeaua din living, acoperind-o cu o pătură pufoasă. El s-a pus pe jos, stând lângă ea și ținând-o de mână. Cea mai bună prietenă a lui suferea cumplit, însă el era nedumerit. Nu știa ce trebuia să îi facă, știa doar că trebuia să fie acolo pentru ea, să se asigure că știe că nu este singură.

Plânsetele nu se mai opreau, iar după ore întregi, Carter se întreba: cum de mai poate plânge? Cum de încă are lacrimi? Nu s-a mișcat din canapea, doar își ascundea fața în perini sau cu mâinile ei. Ea voia să se oprească din plâns și a încercat de câteva ori, însă când reușea să se liniștească, cele mai frumoase amintiri ale ei cu Max îi treceau prin fața ochilor, iar apoi o mică voce îi zicea în minte: nu o să mai am asta niciodată , iar lacrimile își făceau din nou apariția.

După miezul nopții, a reușit să adormă. Carter a mutat-o în camera de oaspeți și a lăsat-o să doarmă liniștită. Însă, odată ce a plecat, ea a deschis ochii și imediat și lacrimile și-au făcut apariția.

Crystal niciodată nu a experimentat o inimă rănită- nu în halul ăsta. Simțea o durere copleșitoare în suflet, însă în acelaș timp, îl simțea gol. Dar dacă era gol, ce anume durea? Era un mister de nerezolvat pentru ea.

Își doarea așa de mult să uite toată drama. Își dorea să îl poată ierta pe Max și totul să revină la normal, dar știa că asta nu se putea întâmpla. Nu putea să renunțe la Max, nu putea să își trăiască viața fără el, dar nu putea nici să îl ierte. Încrederea era distrusă, iar dacă nu era încredere, nu era relație.

Noaptea ei era mai degrabă o noapte albă. Nu a reușit să adoarmă decât când soarele a răsărit- și atunci a dormit până la micul de jun. A ieșit din pat, cu o doriță nebună de a se întoarce înapoi. S-a dus în bucătărie, unde o pizza o aștepta pe masă, cu un bilet în care scria: "să fii bine". A luat mâncarea și s-a dus înapoi în camera ei, și a făcut ce a știut mai bine, ca să uite. A început un nou serial.

Când Carter a venit acasă, s-a așezat lângă ea, pe pat. Au stat în liniște aproape o oră și s-au uitat la televizor, iar apoi el a spus:

- Am fost la Max azi.

- Ok.

- Casa voastră este distrusă, dar nu l-a fel de distrus cum e el.

- Este casa lui.

- Treaba este serioasă, Crystal. De ce v-ați certat?

- M-a mințit.M-a trădat! Timp de doi-trei ani, mi-a ascuns faptul ca este într-o mafie, vorbea ea, vocea ei era aproape robotică, fără nici un pic de sentiment. Stătea fixată cu privirea pe televizor. Mai este și șeful lor!

- Off, Crystal...

Privirea ei s-a întors repede spre prietenul ei. O privea cu milă și cu regret.