Crystal II: Haos Ordonat

Capitolul 14

           Stătea în fața casei, și nu se putea decide. Sa intre înăuntru sau să plece înapoi la apartamentul lui Carter. Voia să intre mai mult decât să plece. Voia să îl vadă, să vorbească cu el, dar se temea de discuția lor, nu avea de gând să se certe cu el.

Până la urmă, și-a luat inima în dinți și a intrat. A fost puțin surprinsă când a văzut casa vraiște. Oarecum, se aștepta – Carter a avertizat-o. Credea că găsește o vază sparta, poze pe jos, perini tăiate. Era mult mai rău de atât. Sute de sticle de băutură zăceau goale pe podea sau pe masă, casă duhnea a miros de țigare. Fiecare ramă era sparta, nu mai una cu ei doi era așezată cu atenție pe canapea.

- Max? a strigat.

A urcat pe scări, și a verificat camera lor, însă nu era acolo. L-a mai strigat odată, iar când a ieșit pe hol, el stătea în pragul biroului lui, cu capul lăsat în dreapta. Se încrunta la ea, de parca nu îi părea să creadă că se întorsese.

Nu îi venea să creadă. Își făcuse atâtea scenarii horror în capul lui, în cât nu mai credea că o va vedea. Prezența ei i-a trezit inima și l-a scos din mahmureală.

- Crystal, a șoptit și el.

Amândoi au făcut câtiva pași înainte și s-a întâlnit la mijloc, dar nici unul nu a îndrăznit să se atingă.

- Te-ai întors, i-a spus ei.

Și pentru un moment, și-a dorit să nu o fi făcut-o. Văzându-l pe Max așa de schimbat, o distrugea. Avea mari cearcăne, ochii roșii, buza spartă, părul stătea în toate părțile – era ciudat.

- Am venit, pentru că trebuie să vorbim. Când...Când am plecat – nu a mai continuat, nu știa ce să zică.

Max a invitat-o în biroul lui, care era într-o stare mai bună decât celălalte camere. A luat un loc pe canapea, iar el s-a așezat lângă ea, păstrând o distanță mică între ei. Au tăcut pentru un minut, amândoi au rămas fără cuvinte, însă când liniștea a devenit insuportabilă, Max a început:

- Îmi pare așa de rău că nu ți-am zis despre mafie, regret așa de mult. Nu știu la ce mă gândeam. Defapt știu, mă gândeam că dacă aflii, mă părăsești. Mi-a fost teamă că se va întâmpla, și am fost devastat când coșmarul a devenit realitate.

- La ce te așteptai, Max? a întrebat ea. Te așteptai să fiu în regulă cu porcăria asta? Crezi că am uitat ce s-a întâmplat când eram adolescenți, înapoi în Beacon Hills? Nu îmi e frică pentru mine, ci pentru tine. Aproape te-am pierdut odată și nu mai vreau să experimentez așa ceva vreodată.

- Tu, pe mine, nu o să mă pierzi niciodată. Voi fii al tău până voi intra în pământ. Ține minte asta!

- Nu vorbi așa, prostule!

- Spun doar adevărul. Eu nu pot rezista fără tine, nu vreau! Sunt dependent de tine, iubita mea Crystal. Fac orice, nu mai să te împac. Orice! Îți ofer stelele, luna, soarele, tot ce vrei, nu mai să îmi spui ce să fac.

- Crezi că niște cadouri mă împacă? Tu nu înțelegi durerea trădării, e cea mai grea!

Dintr-o dată, Max cade în genunchi, în fața ei. Îi ia mâinile în ale lui și le sărută din nou și din nou.

- Ce să fac?! Spune-mi ce să fac și o să fac totul pentru tine. Totul, ca să fim din nou cum am fost.

- Ce frumos ar fi: să redevină totul la normal. Să luăm cina împreună, să ne uitam la un film, îmbrățișați, să ne jucăm jocuri video, să râdem împreună.