Nu vroiam sa renunț,trebuia sa însemne ceva toate astea.Si ceva îmi spunea ca exista un motiv pentru care eu sunt aici.Asa ca mi-am luat putin curaj si am deschis o alta usa,usa cu numarul 134.
Cum am deschis usa doi câini imensi ținuți în lanțuri au sărit spre mine.Acum ma rugam doar ca acele lanțuri sa nu se rupă desii erau foarte groase dar nu m-as fii mirat ținând cont ca aceste animale erau imense păreau ca suferisera o mutație genetică.
Abea apoi când mi-am luat ochii de la ei am observat ceea ce ii ținea departe de mine.Un tip înalt îmbrăcat din cap pana în picioare in negru,părea si el mutilat,avea tăieturi pe toata fața si abea daca mai avea vreun loc neatins unde sa pui mana.
Nu am scos niciun sunet vrând sa ies neobservată dar nu era ziua mea norocoasă.
S-a îndreptat încet spre câini si am vazut cum le da drumul din lanțuri.Fracțiune de secunda am avut timp sa ies din camera si sa trag usa după mine.
Gata îmi ajunsese,eram sătulă de deschis si inchis usi.Am hotărât sa merg linistită prin casa.Renuntasem la deschisul usilor,în fiecare camera ma astepta cate o surpriza si chiar nu vroiam sa îmi gasesc sfarsitul pe aici.
În urmatoarele 3 secunde mi-am schimbat total părerea,trebuia sa mai deschid o usa,curiozitatea ma omora si poate va întrebati de ce?!Ei bine nu puteam sa nu remarc ca toate usile erau negre dar usa asta era albă ceea ce m-a facut curioasă.
Nu am stat pe gânduri si am deschis-o.De cum am intrat un miros de cozonac proaspăt scos de la cuptor mi-a satisfăcut nasul.
Intrasem intr-o cameră frumos colorată si luminată de fel si fel de lumânări si beculețe,era ceva de vis.
-Vrei o porție?îmi spune cineva iar eu nici măcar nu realizasem ca este cineva în camera
