Nu stiu nici acum,cum am reusit sa ajung în casa,afară erau mii de suflete rătăcite care ma strigau.Am intrat în casa si am inchis usa după mine.Am luat o gura mare de aer drept usurare si am privit in jurul meu.
De afara totul părea foarte mic dar,ce vedeam acum părea un adevărat castel,un labirint.Totul era foarte vechi în interiorul casei.Am remarcat masa din mijlocul camerei la care nu ii vedeam capătul.Era o masa lunga imprejmuita de scaune.Aici putea mânca un oras întreg,dar cum se poate explica tot acest spatiu?Văzusem casa din exterior si totul părea normal,o căsuță mica fara etaj,si vreau sa mentionez asta pentru ca în interior casa avea mai bine de 3 etaje,nu puteam sa nu remarc acele scări care păreau infinite.
Am inceput cu pasi mărunți sa vizitez o parte din casa.La parter erau mai bine de 10 usi...Am deschis prima usa si am intrat parca intr-o alta lume,mi de imagini mi se invarteau in cap.Un copil mic pot spune un bebeluș era legat in lanturi si chinuit de catre doi băieți mai mari.
-Hei lăsați-l in pace!!!am strigat la cei doi iar ei s-au întors spre mine.
Fara sa îmi spună nimic s-au îndreptat spre mine.Aveau in mama fiecare cate un cutit si niste cuie.Am iesit si am inchis usa rezemanduma de ea.Era prea mult pentru mine.Trebuia sa salvez acel copil.
Au inceput sa tragă de usa iar eu țineam cu toata forța,lacrimile îmi curgeau pe obraz si începusem sa urlu de frica poate.
-Dă drumul la usă!îmi sopteste vocea,aceeasi voce care ma urmărea de foarte mult timp
Cum sa dau drumul la usă?!?!cei doi băieți vroiau sa ma prindă,țineam cât puteam de usa dar la un moment dat am cedat,iar usa sa deschis larg.
