Capitolul 16. Only know you love him when you let him go

1K 62 18
                                    

Stateam rezemata de usa rece a dulapului meu, cand un tusit ma face sa tresar si sa-mi indrept privirea catre statia prin care directorul ne anunta ultimele noutati .

"Balul se aproprie, iar scoala noastra nu are inca un comitet de organizare. Elevii care sunt interesati pot veni pana maine in jurul orei pranzului, in sala de sport. Si baieti, nu uitati sa invitati fata pe care o placeti din clasa a 9-a la bal. Glumesc. Puteti invita pe oricine. Multumesc. "

Orice baiat pe care il priveam isi rotea ochii in orbite la auzul vorbelor directorului. Mi-am fixat privirea inapoi pe usa dulapului, deschizand-o si pregatindu-mi cartile pentru urmatoarea ora. 

"Filozofia. Perfect !" Mi-am spus, in timp ce ochii imi erau dati peste cap.

Zgomotul pasilor mei era singurul ce se auzea in intreg  holul, deoarece se sunase si toata lumea era deja in laboratorul fiecaruia. Asta pana cand imi simt buzunarul vibrand, iar sunetul mesajului ce tocmai il primisem s-a suprapus zgomotului de dinainte. 

 "EXPEDIATOR: NECUNOSCUT

Pun pariu ca ai da orice ca Harry sa fie cel ce te invita la bal . Pupici . "

Un zambet tampit mi-a aparut pe fata, insa acel necunoscut avea dreptate. As fi dat orice ca Harry sa fie cel ce ma invita la bal, sa fie partenerul meu, dar sigur era mult prea ocupat cu treburile lui pentru a merge cu mine. In acelasi timp un sentiment de  "Cine esti tu si cand mi-ai citit ultima data gandurile ?" mi-a strabatut tot corpul, facandu-ma sa tresar si sa imi continui drumul spre laboratorul de filozofie .

                                                                                                                                    ****

"Pa, Kate! Ne vedem maine ." Imi spune Kimberly, in timp ce ieseam pe poarta din fata a liceului . 

I-am zambit si am luat urma drumului ce ducea spre casa . Un miros izbitor m-a lovit inca de cand am intrat pe usa, in timp ce-mi lasam geanta sa cada pe podea . "Te rog spune-mi ca nu gateste mama. " mi-am spus in gand, indreptandu-ma incet spre bucatarie . 

Mama este unica fiinta pe care as putea sa o iubesc neconditionat, in orice toane ale ei, fie ele bune, fie ele rele . Dar cand vine vorba de gatit, ei bine, nu as putea spune ca mancarea ei este cea mai buna mancare pe care o voi manca vreodata . De aceea prefer sa iau cina in oras, desigur, alaturi de ea . Ea scapa de gatitul acasa, iar eu scap de o internare de urgenta la sectia "Boli infectioase" . Toata lumea e in regula, este ?

"Buna, frumoaso! " Imi spune Harry, intrerupandu-mi gandurile .

A lasat lingura cu care invartea in sosul ce il pregatea, pe chiuveta . S-a sters de vreo doua ori de sortul ce il purta si s-a apropiat de mine, prinzand cu degetele lui lungi  incheietura mainii mele drepte si tragandu-ma aproape de el. Si-a apasat buzele peste ale mele intr-un mod violent, facandu-ma sa imi asez mainile in jurul  gatului lui si sa-i strang intr-un pumn  buclele ce ii acopereau ceafa . Limba lui a patruns printre dintii mei, atingand-o pe a mea, inainte sa se retraga si sa imi mai dea un ultim sarut, pe obraz .

"Tu.. gatesti ?" L-am intrebat putin confuza cand se indrepta spre aragazul ce era aprins .

"Credeam ca-ti plac pastele. " Imi raspunde, in timp ce isi intoarce privirea inspre mine si ridica din  ambii umeri.

Comentariul lui m-a facut sa chicotesc si sa ma aproprii de el, incercand sa il ajut cu cina .

"Dar.. ce ai facut pana la ora asta ? Ai terminat cursurile la  3 dupa-amiaza. " 

My Boyfriend Is A Murderer (IN CURS DE EDITARE)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum